One fucked up day

Ma trezesc dimineata si cu ochii umflati de somn o intind spre baie, ma impiedic de prag, nu nimeresc clanta (damn! tarziu m-am culcat), ma spal cu apa rece ochii incep sa arate normal, ceata care imi acapara privirea si imi adauga o ceata alaturi de o imagine dublata a cadrelor pe care incerc sa le disting. O cana cu cafea parca ma atrage in bucatarie, dintr-o data ma simt ca in reclama aia idioata de la jacobs si las brusc mersul ala dupa miros ca gaina dupa boabe, si ma duc sa iau prima gura de cafea care reuseste sa imi descreteasca fruntea. Ceva nu e in regula si parca lipseste ceva, ma uit la mana stanga si imi vine sa o rup sa arunc cu ea departe, brusc imi dau seama imi lipseste tigara din mana. Dau fuga pana in buzunar si-mi scot jumatatea, simt ca se petrece o mica orgie de dimineata intre noi trei, damn this is good shit. Pe cat de nasoala e dimineata in general simt cum se scurg clipele cu rapiditate, si eu parca mai tare ma afund intre pernele fotoliului, dar trebuie sa plec.

Ies ametit si grabit pe usa, nu reusesc sa nimeresc butonul de la lift asa ca decid sa o iau pe scari, ma sprijin de balustrada, pantofii fug in toate partile parca nu imi asculta picioarele, nervii de otel ma ajuta sa fiu calm, reusesc sa ies in strada ma uit in toate partile, dau toti peste mine si ma invart in cerc ca un copil pierdut in NY. Ma duc grabit intr-o anume directie, inca nu stiu de ce, dar totusi acolo ma indrept, in toata agitatia ma lovesc de oameni, de alte obstacole, ma simt ca intr-un bol de sticla unde toti cei din jurul meu incearca sa escaladeze marginile iar in alunecare ma lovesc pe mine, ma simt ca o fantoma, toate parca trec prin mine, ma simt nevazut si neobservabil, toate loviturile astea ajung pana undeva inauntrul meu si desi stiu ca durerea este una de durata ea dispare la fel de repede cum se resping loviturile. Inca nu stiu de ce dar ajung la metrou, ma uit ametit la oameni care stau pe jos si dorm, parca ii invidiez si m-as aseza cu ei sa trag un pui de somn. Ma rezem de un stalp si deschid ziarul, nu stiu de ce, nu-mi amintesc cum a ajuns la mine, vad acolo toate relele care s-au intamplat de ieri pana azi, brusc incerc sa ma gandesc, ieri?, ce ieri?, nu-mi aminesc sa fi trait ieri. Dupa cateva minute vad farurile metroului cum vin spre peron, ma indepartez putin cu gandul sa nu ma calce autobuzul, se deschid usile, intru, incep sa ma dezmeticesc, cu ziarul in mana ma uit in jur, vad ca e destul de liber, imi permit sa ma asez pe un scaun. Cu un ochi in ziar si cu celalalt in jur vad o figura cunoscuta, da e o fata frumoasa care ma intalnesc in fiecare zi in acelasi loc, ma gandesc brusc, wow tot robot?, imi arunc ochii in ziar, dau de pagina cu horoscop si incerc sa imi aduc aminte de horoscopul din ziarul de ieri sa vad daca s-a potrivit, sunt asa de bulversat de ce se intampla, imi trec prea multe prin cap asa ca o las balta. Incep sa vad oameni amarati cum se urca in metrou, obositi din ture de noapte, poate murdari, poate adorm pe scaun dupa o noapte de munca, sau poate lucreaza in constructii si noaptea trecuta nu i-a ajuns sa isi odihneasca trupul, oare cat va rezista organismul lui?, imi e mila de ei, ma uit la chinezii care au venit tocmai din cealalta parte a lumii sa se speteasca muncind in praf tocmai la noi, da si ei adorm pe scaune, vad oameni care stau si se gandesc si ba sunt incruntati, ba zambesc, ba sunt sobri, ii macina problemele, sau poate ziua de ieri a fost un esec, sau, poate ziua de astazi va avea un final nu tocmai fericit. Ma intorc scarbit la ziarul meu, imi pare rau de toti, imi pare rau si de mine, oare lor le pare rau de mine?, nu stiu nu ma intereseaza, daca ar fi vina mea ca lucrurile sunt asa cum sunt as fi disparut demult.

Din reflex ma ridic de pe scaun si ies din autobuzul care de fapt era metroul care merge la capatul Bucurestiului. Urc pe scari, vad cum oamenii isi trec abonamentele prin aparate, ma controlez in buzunare si vad ca am si eu unul, oare l-am folosit? sau chiar sunt fantoma si am trecut liber?, nu reusesc sa imi dau seama. Ajung la chioscul de langa statia de metrou, ma saluta vanzatorul, ma cunoaste, in fiecare zi trec la el sa imi cumpar tigari si cateva fructe, dar niciodata nu stie ce tigari trebuie sa imi dea, ma bucura faptul ca de fieare data imi zice " tot marlboro? " zic nu, si ii zic ce sa imi dea. Plec de la magazin si merg, totusi nu ma uit in jur, nu stiu pe unde trec, ma gandesc dintr-o data sa ma uit inapoi, nu vad pe nimeni pe strada, nu stiu de ce m-am intors, ma intorc din nou sa plec la drum, vad in fata mea o cladire mare, intru si imi recunosc sala de birouri. Intru acolo zambind salut pe toata lumea in aceeasi ordine ca in fiecare zi, dar de fiecare data am impresia ca am schimbat ordinea.

Mai beau cateva cafele, reusesc sa imi revin complet, zambesc, e o zi noua si traiesc, incepe rutina de birou, glumele si discutiile cu colegii si cu sefii ma mai scot din monotonia calculatorului.


Se termina o noua zi pana la urma, ma indrept grabit spre metrou, totul este lucid acum, iau adevarul de seara, intru in metrou astept cu nerabdare sa ajung acasa, aceeasi aglomeratie, ma strecor printre toti, doar nu vreau sa fiu lovit si imbrancit. Stau cu un ochi in ziar si cu un ochi pe panoul care anunta urmatoarea statie, abia astept sa ajung la destinatie. Ma dau grabit jos din metrou, ajung la bloc, salut catelusii care se invart pe acolo si urc grabit. S-a dus o noua zi, sper sa nu mai vina si maine. OPRITI TIMPUL !!! va rog.


Numai bine.

Servicii si calitatea lor

Dupa cum stim de cele mai multe ori la noi in tara serviciile sunt de cacat. Nu trebuie sa generalizam, dar cam asa este. Si o sa dau un exemplu care mi-a futut creierii timp de 3-4 ore.

Cred ca stim toti de brand-ul Dell, dupa parerea mea si a multora produsele lor sunt de calitate. Asa ca la birou la mine avem un server Dell, dar care are cam putin ram. Orice incercare a noastra de a face upgrade de memorie cu produse luate din magazine a esuat pentru ca nu se potriveau, erau anumite tipuri de placute, bla bla. Solutia cu care am venit eu sa mergem pe sit-ul Dell Romania, sunam la suport si vedem cum rezolvam cu ajutorul lor. Zis si facut, intru pe site, vad acolo ca se ofera sa te ajute sa iti faci upgrade la diferite componente, dau pe contact si sun.

Imi raspunde o gagica, imi zice in engleza cine e si ce face, zic bun, vreau la suport in Romania. Imi da numarul de suport din tarisoara noastra, sun acolo, imi raspunde robotul in romana, imi vorbeste el frumos cat astept, pac imi raspunde unu Brian, tot din Anglia. Zic hai sa vorbesc cu asta, si omul super de treaba discut cu el, punem la punct cam tot, ii dau mailul meu imi raspunde imediat, doar ca imi explica un lucru, anume el nu face vanzare si nu are cum sa ma ajute asa ca va trebui sa discut cu distribuitorii lor si mi-a indicat asesoftul.

Deschid mailul, mi-a detaliat modelele de memorie care ar fi bune si un numar de contact Asesoft Distribution.

Sun la Asesoft Distribution, le povestesc si alora de unde pana unde am ajuns la ei, ce am nevoie, si mi se raspunde ca nu am sunat unde trebuie ca ei lucreaza doar cu reselleri, ma pun sa sun la Asesoft International.


Sun la Asesoft International, ii povestesc cum Brian m-a trimis la Mihai de la Asesoft Distribution, ii povestesc problema, raspuns prompt, sunati la Asesoft Ploiesti sa va dau numarul de la vanzari, zic ok.

Sun acum la Asesoft Ploiesti la vanzari, iar aceeasi poveste cum am trecut din telefon in telefon si am ajuns acolo, spun ce problema am pentru a nu stiu cata oara si in culmea disperarii aud urmatoarele dupa ce i-am zis ca sunt din Bucuresti " aaaa pai nu ati sunat unde trebuie, sunati la colegii de la Bucuresti, uitati nr. 0722xxxx domnul Nadir Ismail va va ajuta sa rezolvati problema".

Si sun la Mr. Ismail, ii povestesc si lui tot sirul povestii, cred ca Ion Creanga ar fi fost muci pe langa mine asta dimineata, si ma asculta omul imi cere si el, ca si englezul, detalii de pe server, serii si alte dracii, si imi zice sa i le trimit pe mail. Le trimit eu pe mail si astept. Dupa 2 ore nu vad nici un raspuns si ma gandesc ca poate am gresit adresa de mail, ca Brian dragutul de el a raspuns in minutul 5 dupa ce am inchis convorbirea cu el, si ii mai dau un mail sa il rog sa imi confirme daca a primit mailul meu.

Dupa inca o ora imi raspunde si imi zice ca trebuie sa discut cu Ovidiu despre aceasta problema si el ma va ajuta...


Si cam asa a ramas, ori sistemul e de cacat, ori oamenii astia au fost atat de dobitoci incat zic eu, ar fi putut sa imi dea un numar pentru vanzari de la inceput, dar au preferat sa ma exaspereze pe mine. Ideea e ca mi-a facut placere sa vorbesc cu Brian decat cu romanii astia spurcati care ma faceau sa scuip cand vorbeam cu ei, a fost vorba doar de atitudine. Inca odata in unele locuri trebuie sa angajezi oameni educati. Relatiile cu clientii nu sunt pentru orice oligofren.


Numai bine.

Au inceput scolile

Pana la urma au inceput scolile, in ciuda crizei si a modificarilor facute de Abramburica, aproape ca era sa isi taie singura creanga de sub picioare, nu de alta da ar fi contribuit si Micul Boc, dar a reusit sa isi dea seama la timp ca ar fi pacat sa i se scada leafa si a ascuns cateva amendamente din noua lege. FUCK! mi-ar fi placut sa o mai futa si p'asta cineva, ca ea prea ne fute pe toti.

Cum ziceam, au inceput scolile si te lovesti pe strada, prin metrou, prin tramvai, in trafic de toate maimutele si toti maimutoii care isi numara pe degete flocii de la cur si nu mai pot de vanturile care le strabat anumite cavitati si zone. Stateam ca tot omul in metrou si vad un grup de pitzi care stau de vorba, erau chipurile in drum spre scoala. Dupa cum le vedeam imbracate as fi bagat mana in foc, ca scoala ar fi ultimul loc in care s-ar duce, stateau asa fasonate, machiate, 'pitzipongerite' cu niste posete imense, sincer nu stiu ce cacat cara in ele, in ziua de azi doar alea mici pana in 14 ani mai poarta clasicul ghiozdanel cu care eram noi obisnuiti, nuuuuu acum o geanta de mana (deci nu de umar!!!! ce plm.) imensa, in care nu stiu ce cacat cara, ori 10 seturi de farduri, ori caietele si cartile pentru un semestru intreg, sincer de prost gust la fel ca si basinile de a umbla cu o sacosica de carton cu nu stiu ce brand pe ea, peste tot in loc de gentuta. Te duci iti cumperi o pereche de chiloti, porti sacosa de la chiloti ai putea zice nu? bla bla.

Si am asistat fara sa vreau la discutie:
- Fata ti-ai pregatit "spiciul" pentru astazi?
- Da uite ca l-am scos la imprimanta da nu stiu cum dracului tin eu minte toate numerele si formulele astea. (si incepe fata sa repete ceva, eu am zis ca era matematica, si m-am intrebat: Ce cacat de scoala fac astia in ziua de azi ma? cand eram noi la liceu la matematica ti se dadea o problema la tabla, singurul "spici" pe care puteai sa-l mimezi, era sa te uiti ca boul/vita la profesor si sa dai din umeri, sperand ca privirea ta sa il inmoaie pe profesor si sa te scuteasca de un binemeritat 2. what the fuck?)
- (striga alta) Auzi fata eu nu mi-am facut "spici" nu am avut timp deloc
- pai si ce ii zici profei cand o sa te intrebe?
- auzi nu trebuie sa mai dau explicatii sunt clasa 9a, nu am facut si punct.

Atunci am zis sa-mi bag pula'n clasa 9a, deja imi trecea prin minte daca dintr-un scuipat le-as fi nimerit pe toate 4. Ma rog m-am dat jos repede si m-am indreptat cu pasi repezi catre birou, printre alti cocalari care cercelati, gelati si super parfumati o intindeau spre scoli cu pantaloni rupti, bratari cu tepi, cercei in urechi, da macar aveau ghiozdane.

Se cam duce de rapa invatamantul nostru as zice....

Numai bine.

Mentalitati

Ca tot vorbeam ieri de schimbari de mentalitate de-a lungul timpului, pe care cred ca le vedem toti dar nu le bagam in seama sau nu avem timp sa le bagam in seama.


Despre bijuterii:

Cred ca toti ati vazut apocalypto, da super film, super regizor. L-am luat ca exemplu cel mai bun, bastinasii purtau cercei si in urechi, si in nas si peste tot, cei care nu aveau nu erau barbati. Evident cerceii erau facuti manual ca doar nu se duceau la mall, doh. Toti barbatii purtau asemenea bijuterii si briz-brizuri si toate insemnau ceva, o mandrie, un statut, purtau chiar mai multe decat femeile. In timp, lumea s-a civilizat, bijuteriile au ajuns doar pe mana femeilor, la barbati mai putin. Acum cateva decenii, barbatii cu un cercel in ureche erau considerati gay, mare forfota pe ce parte are omul cercel sa iti dai seama daca e gay pasiv sau activ, gandirea comunista ii denigra pe artistii care purtau asemenea cercel sau persoane cu care te intalnesti pe strada.

Acum nu se mai aude nimic de cercei si de bijuterii, vezi la majoritatea baietilor si barbatilor tot felul de inele, lantisoare si cercei, nu poti sa mai zici decat de vreunul ca e taran sau nespalat si face exces de biju'uri.

Tatuaje:

Oamenii isi fac tatuaje pe corp de foarte mult timp, candva un tatuaj avea o semnificatie, in timp ne-am modernizat au aparut tot felul de aparate pentru tatuat. Pana acum ceva ani, persoanele de sex masculin erau considerati puscariasi, daca aveau tatuaje si femeile cu tatuaje erau curve, iarasi o mentalitate incuiata si comunista, acum parerile s-au schimbat, e cool sa ai un tatuaj, ba chiar sa fie cat mai la vedere si parerile negative despre aceste persoane nu au disparut, dar sunt pe cale sa dispara, la femei cel putin si prin televiziune si peste tot un tatuaj e HOT frate, mai HOT decat Inna care e atat de ipocrita, toate melodiile ei sunt in limba engleza, iar ea e muci in domeniu, praf, varza.

In concluzie toate lucririle sunt in continua schimbare, tot legat de femei, pe vremea lui Ceasca, cele care divortau erau considerate curve, acum alea care se marita sunt curve, cam asta spun gurile rele si barfele cotidiene, sper sa nu ajungem in asa hal incat peste 50 de ani sa ne fie rusine ca nu avem neveste curve si sa fim doar prostii cu femei serioase:)). SPER SA NU!.


Numai bine.