miercuri, 21 martie 2012

Somn problem

 După o iarnă împuțit de lungă, în sfârșit soarele rânjește grav la noi și ne sugerează la că vară o sugem, dar având în vedere prin ce am trecut la început de 2012, chiar nu mai e o problemă, am ajuns să iubim soarele așa demult că unii l-ar și fute numai să nu ne mai părăsească.
 
 Concomitent cu căldura a început lumea să iasă din casă, să se plimbe sub clar de soare pe malul străzilor (adică pe trotuar frate), și nici buna dispoziție nu a întârziat să apară pentru că ce dracu, criză criză da măcar ne bate soarele în cap.
 
 Am remarcat că de când am trecut brusc la vremea și temperaturile la care visam prin ianuarie când eram mici și proști, am probleme cu somnul.
 
   
 Totul a început în prima seară călduroasă din martie, vântul bătea cald și ușor printre pletele pierdute în timp și spațiu, stelele zâmbeau la noi parcă mai aproape ca niciodată și noi ...noi eram morți. Forțați de împrejurări și în spirit de sărbătoare a primăverii am greșit numărul paharelor ajungand astfel la un  deznodământ evident.
 
 Am ajuns într-un final acasă, m-am așezat în pat cu tv deschis și am reușit să adorm imediat, un somn lung și odihnitor. Problema a apărut a doua zi cand m-am trezit, pentru că eram în alt pat și în altă cameră decât în care mă băgasem initial, în condițiile în care locuiesc cu un motan negru cu mustăți albe și oricât de grăsan și musculos ar fi, tâmpitul nu ar fi reușit să mă târască în cealaltă cameră. Ușor panicat și cu o cafea îndulcită cu multă lămâie verde (lime pt cei care sunt cul), am încercat să-mi aduc aminte ce mama dracului s-a întâmplat. După un timp îndelungat de 30-40 de secunde m-am lăsat pagubaș și am tras repede o linie sub care am scris: somnambul.
 
 După câteva intervenții asemănătoare "somnambulistilor" s-a schimbat situația, acum, după cum știm toți vorba aia, somn din pulă, și deși știu că e neplcut și vulgar să zic asta, precizez că e mult mai neplăcut să o pățești. Treaba stă în felul următor, ajung acasă leșinat de somn, mă învârt puțin, mananc, mă bag în pat și gata, s-a dus dracu somnul și ajung să mă frec de colo colo și să mă învârt că un titirez obsedat până aproape de 5 dimineața când reușesc să adorm. Mă trezesc într-o poziție greu de suportat, cu gura căscată, mă duc rapid să pun de cafea și intrun final mă uit la ceas și văd că e 7:30 în za morning. Moment in care încep să zboare înjurăturile prin casă precum vrăbiuțele dintr-un copac în altul. De dat cu picioarele în scaune și uși de nervi, m-am lăsat de când am nimerit colțul peretelui și am mers în papuci 2 săptămâni.
 
 Problema e că treaba asta ține  de ceva zile, dar la dracu, trece.




Numai bine.