luni, 25 iunie 2012

Zile din viata noastra

  Întâmplarea se petrece cu ceva timp în urmă, atunci când totul era așa cum trebuie, păsărelele cântau, vântul adia ușor și scutura frunzele copacilor de dogoarea aruncată asupra lor peste zi. Azi împlinindu-se o săptămâna de la nefericita întâmplare m-am hotărât să vorbesc despre asta.
 

 Totul a inceput banal ca în orice zi normală, m-am trezit devreme, cafea, 12 țigări, lucruri normale și de ce n-ar fi, ce dracu doar e o altă zi îngrozitor de caldă care te trimite cu calm să dormi în frigider. Totul era ok doar că mă frământa ceva destul de tare, chiar nu știam de ce, aveam sentimentul ăla tâmp că am uitat ceva, dar nu reușeam să-mi dau seama ce. O zi întreagă  m-a bântuit teribil acest sentiment oricât aș fi încercat să scap de el, când mâncam îmi trântea lingura infarfurie, la wc bătea ca disperatul în ușă, la tv îmi schimba canalele aiurea, treburi de genul.
 
 Spre sfârșitul zilei, în timp ce stăteam în pat și număram liniștit paginile unei cărți, așa de plictiseală, brusc îmi aduc aminte că n-am plătit întreținerea. Mă cuprinde o panică teribilă, răscolesc cu o disperare cruntă toată casa în speranța că voi găsi rapid hârtia cu care puteam să plătesc. După lupte seculare de aproape 30 de minute ies de sub pat victorios cu hârtia în mână și mă duc repede să mă încalț, moment în care mă uit la ceas și îmi dau seama că e prea târziu să mai plătesc. Că să mă liniștesc mă duc pe balcon să fumez o țigară, și în timp ce-mi înecam plămânii în fum, văd dubă de la mascați undeva după colț, moment în care aud că bate cineva la ușă. Arunc repede țigară și cu mâna tremurândă deschid ușor ușa, fără să întreb, îmi dau seama că e un om al legii îmbrăcat în civil care a venit să mă ridice într-un mod civilizat și pașnic.
 
 Îl rog să-mi acorde un moment să mă duc până în baie să-mi iau niște cărți și material de citit, observ cu coada ochiului un moment de neatenție din partea lui, și foarte rapid scot din vasul wc-ului revolverul și încerc să-mi împing un glonte în creier. Foarte agil tipul sare asuprea mea să mă împiedice, și în toată agitația și cu o îndemânare nemaivăzută tot am reușit să mă împușc, dar nu în cap ci în cur. Am ieșit din casă pe targă însoțit de tot felul de medici și asistente, cu o eșarfa înfășurată în jurul rănii, într-o stare de șoc dar cu speranța că voi supraviețui.
 
 În salvare, în timp ce meditam cu un glonț în cur, mi-am dat seama că dacă nici faptele bune nu rămân nepedepsite, nici cele rele nu au scapare, așa că am promis să nu mai fac prostii...până data viitoare.
 
 
Numai bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu