miercuri, 10 octombrie 2012

Pentru ca iubim animalele




Eu sunt declarat un iubitor al animalelor de orice fel, in principiu cele care sunt capabile sa perceapa sentimente si care sa se manifeste in sensul asta. Pe unde ma duc si vad orice mermelez de vietate nu tin cont de situatie si ma opresc din drum sa ma joc putin.

Daca gasesc o pisica, o iau o bag in san, o mangai, o las sa toarca putin, sau un caine care ma convinge foarte usor sa ma asez cu curu pe o bordura si sa incep sa vorbesc cu el ca un schizofrenic pierdut intr-un bordel, diferenta fiind aceea ca parca ma intelege si imi da si de inteles ca se bucura ca sunt acolo.

Ce nu stiu multi, e ca ala e momentul magic in care uiti de absolut orice iti sta pe suflet sau pe creier, si am convingerea ca e singurul moment in care o fiinta poate sa te iubeasca pentru 5 minute cu o sinceritate maxima.
Acestea "ziind fise" vin zilele trecute acasa, seara, tarziu obosit si infometat, si ma rog, tot tacamul, ma duc repede sa fac un dus. Cum stateam eu in dus si ma uitam pe pereti in timp ce ma spalam, vad pe tavan tantari, si brusc imi dau seama ca am uitat sa-mi cumpar ceva pastile de tantari, moment in care imi dau seama ca m-am futut.

Mai stau putin pe ganduri si vad intr-un colt, un paianjen destul de mare doar ce isi facuse intrarea pe geamul de la baie, si brusc imi vine in cap o idee geniala. Zic eu, daca il las pe laba asta in viata, asa ca un zeu de calitate ce sunt, o sa isi faca de cap cu tantarii aia, sa o tina intr-o petrecere pana dimineata.

Cum toata lumea se poate astepta, nu a fost asa, a fost cea mai crunta noapte posibila, la un moment dat am fugit am salvat motanul cu care impart apartamentul, ne-am bagat de tot sub patura, aproape ca am construit un fort, da la dracu stateam acolo asa incordat ziceai ca sunt pe WC si in toata linistea aia surda auzeam chiar langa ureche un bazait tamp care ma facea sa explodez si sa-mi bag pula in bazaitul lui si sa-l alerg cu bocancii prin camera.
M-am ridicat dimineata nervos din pat, ca doar nu ziceam ca m-am trezit, ca nu aveam din ce dracu sa ma trezesc ca nu apucasem sa dorm, si m-am dus si i-am futut vreo doua paianjenului pentru trauma suferita, am si zis, sa dea dracu daca nu am cel mai prost paianjen, si am zis insectele "nu-i bune de pastrat domle".



Numai bine.





marți, 7 august 2012

Fuckza Heat


Pe zi ce trece simt ca ma apropii cu pasi din ce in ce mai repezi de un deces temporar termic, si desi stiu ca nu prea are sens sau inteles ce am zis trebuie luat totul ca atare.
Daca mai tine cineva minte cum ne vaitam prin primavara de iarna prelungita care ne-a futut complet programul si care a blocat o tara intreaga, si cum ne rugam toti cu limbile lipite de calorifere  sa vina vara in pula mea odata ca sa nu clacam psihic.


Odata cu vara a venit si conectatorul cu melodia care a isterizat Romania si anume vara nu dorm, care la inceput parea ok melodia, catchy ca sa zic asa, toata lumea spera ca va veni vara full de party-uri si afterhours, dar pe masura ce ne-a batut soarele in cap si am ajuns mai rau ca aia de n-au luat bacul nici la a 8 a incercare, a ajuns sa ma sece melodia, adica de ce pula mea n-as dormi tocmai noaptea cand prinzi alea 3 ore de racoare si poti sa dormi linistit fara sa te mai bata aerul conditionat in muie. Am ajuns ca in fiecare zi in care plec la munca de dimineata sa blestem si sa injur si sa ma vait ca as dormi si pe jos, ca nici un somn in conditiile descrise nu te mai odihneste, e mai mult o stare de lesin de cateva ore pe care o numesc somn in ultima vreme.

Am mai observat o chestie noua, desi stiam ca tantarii s-au jmecherit si intra si prin plasa, acum nu stiu care pula mea le-a dat masti de gaz, ca dau cu "sprei" si cu pastile in ei si degeaba, ma fut noaptea de ma indoaie prin toate colturile camerei la modul cel mai grav, tampitii dracu.

Si cum Romania e tara tuturor imposibilitatilor, unde dracu nu e asa de al dracu si unde legile sunt facute special sa fie incalcate, faptul ca iarna trecuta ne-a dat peste cap si s-a blocat productia, s-au distrus serele si au afectat culturile in devenire a dus la anumite scumpiri si ca niste prosti din familia lui Moromete am sperat ca de la atata umiditate o sa avem un final de an exceptional. Singurul lucru ramas de la umiditate a fost doar egrasia si rugina ca acum a venit seceta si cum romanii sunt pregatiti in orice an sa irige s-a facut un cacat si anul asta, o treaba excelenta si un bun motiv sa mancam mai scump.
Dar dracu nu e asa de negru, cum media de cacat infloreste la modul negativ orice stire hai sa panicam tot romanul, si ca exemplu am vazut un interviu in care un cioban explica cu maiestrie ca el de la 500 de oi aduna o galeata de lapte. Nu-s cioban de meserie da pula mea, si daca mulgi 500 de berbeci scoti mai mult de o galeata de, sa zicem, lapte.

In concluzie ca sa nu murim de foame trebuie sa gasim si noi ceva de muls, ca pana si covrigii s-au scumpit.

Numai bine.

vineri, 27 iulie 2012

Plagiatul - delict intelectual?



Sunt convins ca toata lumea e la curent cu incredibilul caz de plagiat al lui Ponta care a declansat o isterie nationala pornind de la un lucru foarte simplu, niste baieti destepti au vazut ca in lucrarea respectiva sunt copiate din alta parte nu stiu cate zeci, sute de pagini fara sa ghilimelizeze "paragraful" de o suta si ceva de pagini, simplu ca buna ziua.


Rezultatul analizei pe text a unei adunari de fosti securisti care se pretind a fi oameni de cultura cu un trecut impecabil si care nu pot fi influentati nici de seful lor, au strigat tare ca nu s-a plagiat. Corect sau nu, in cazuri asemanatoare comisia ar trebui sa respecte aceleasi proceduri pentru toata lumea si sa se valideze orice.


Astfel ca m-am hotarat sa fac o cercetare legata de acceleratia gravitationala, forta gravitationala,camp gravitational etc. urmand modelul lui Newton doar ca de data asta eu am ales un par si nu un mar.
Intamplarea sta in felul urmator, eram undeva la tara si am observat ca toate perele uscate cad din par perpendicular pe sol, magic nu?, asa ca m-am apropiat si fara sa ma uit in sus am inceput sa scutur parul destul de tare, moment in care am avut o surpriza care a generat o "revelatie". Surpriza a fost ca in par erau 4 pui de pisica ce se jucau printre crengi si care au cazut de acolo impreuna cu perele pe masura ce scuturam de el si mi-am dat seama ca toate corpurile sunt atrase de o forta gravitationala, pun pariu ca nu stia nimeni asta.


Saptamana viitoare imi fac timp, detaliez lucrarea asa cum trebuie din materialele elaborate de parintii fizicii, si ma duc la dl. Ponta sa o valideze, ce mama dracului ori suntem fizicieni ori nu mai suntem, nu?


Si pentru ca traim intr-o lume plina de senzational, cu o precizie delicata din domeniul muzicii Adele a reusit sa dea foc ploii, pun pariu ca e invidioasa ca nu locuieste in romania sa se faca si ea un dottore.


Toata stima,
Numai bine.

luni, 25 iunie 2012

Zile din viata noastra

  Întâmplarea se petrece cu ceva timp în urmă, atunci când totul era așa cum trebuie, păsărelele cântau, vântul adia ușor și scutura frunzele copacilor de dogoarea aruncată asupra lor peste zi. Azi împlinindu-se o săptămâna de la nefericita întâmplare m-am hotărât să vorbesc despre asta.
 

 Totul a inceput banal ca în orice zi normală, m-am trezit devreme, cafea, 12 țigări, lucruri normale și de ce n-ar fi, ce dracu doar e o altă zi îngrozitor de caldă care te trimite cu calm să dormi în frigider. Totul era ok doar că mă frământa ceva destul de tare, chiar nu știam de ce, aveam sentimentul ăla tâmp că am uitat ceva, dar nu reușeam să-mi dau seama ce. O zi întreagă  m-a bântuit teribil acest sentiment oricât aș fi încercat să scap de el, când mâncam îmi trântea lingura infarfurie, la wc bătea ca disperatul în ușă, la tv îmi schimba canalele aiurea, treburi de genul.
 
 Spre sfârșitul zilei, în timp ce stăteam în pat și număram liniștit paginile unei cărți, așa de plictiseală, brusc îmi aduc aminte că n-am plătit întreținerea. Mă cuprinde o panică teribilă, răscolesc cu o disperare cruntă toată casa în speranța că voi găsi rapid hârtia cu care puteam să plătesc. După lupte seculare de aproape 30 de minute ies de sub pat victorios cu hârtia în mână și mă duc repede să mă încalț, moment în care mă uit la ceas și îmi dau seama că e prea târziu să mai plătesc. Că să mă liniștesc mă duc pe balcon să fumez o țigară, și în timp ce-mi înecam plămânii în fum, văd dubă de la mascați undeva după colț, moment în care aud că bate cineva la ușă. Arunc repede țigară și cu mâna tremurândă deschid ușor ușa, fără să întreb, îmi dau seama că e un om al legii îmbrăcat în civil care a venit să mă ridice într-un mod civilizat și pașnic.
 
 Îl rog să-mi acorde un moment să mă duc până în baie să-mi iau niște cărți și material de citit, observ cu coada ochiului un moment de neatenție din partea lui, și foarte rapid scot din vasul wc-ului revolverul și încerc să-mi împing un glonte în creier. Foarte agil tipul sare asuprea mea să mă împiedice, și în toată agitația și cu o îndemânare nemaivăzută tot am reușit să mă împușc, dar nu în cap ci în cur. Am ieșit din casă pe targă însoțit de tot felul de medici și asistente, cu o eșarfa înfășurată în jurul rănii, într-o stare de șoc dar cu speranța că voi supraviețui.
 
 În salvare, în timp ce meditam cu un glonț în cur, mi-am dat seama că dacă nici faptele bune nu rămân nepedepsite, nici cele rele nu au scapare, așa că am promis să nu mai fac prostii...până data viitoare.
 
 
Numai bine.

joi, 7 iunie 2012

Mizerie electorala


Stiu ca nu e nici o noutate, dar duminica 10  Iunie se opreste Pamantul in loc pentru noi romanii, pentru tara in care nimic nu este in regula si unde totul se face d'ampulea, dar e ok pentru ca am fost fortati sa ne obisnuim, si desi stim ca daca ne-am schimba si am face ce trebuie ar fi mai bine nu o facem, pentru ca ne-am invatat ca "las' domle ca merge asa".

Dupa cum spuneam, duminica se aleg primarii si membrii consiliilor judetene in Romania, si fiind pe ultima suta de metri, marsul electoral e cat se poate de accentuat si de galagios asemeni unei galerii pe stadion. Dimineata de dimineata si zi de zi auzi cum oracaie cate unu' pe strada invitandu-te sa votezi viitorul, schimbarea etc.

Lipsa de cultura si educatie si dorinta arzatoare de avutie a fiecaruia a transformat campania electorala  intr-un camp de lupta de la marginea padurii, un loc unde nu sunt reguli, un loc unde poti sa calci in picioare pe oricine si sa te stergi de sange pe tricoul dusmanului numai ca sa poata iesi cu fruntea sus.


Cu un avant puternic fiecare candidat la tronul din WC-ul public al orasului, satului sau comunei (dupa caz) isi evidentiaza dorinta de a prelua conducerea prin anticampanie astfel:

- "X a promis aia, aia si aialalta si nu a facut nimic, a furat impreuna cu partidul, votati-ma pe mine ca eu fac nu promit" - asta e fraza cel mai des auzita care induce oricare cetatean intr-o eroare pe care a mai trait-o si alti 4 ani si asa mai departe.
Cand auzi asta, iti poti imagina ca esti la curve, e ca si cum ar veni una la tine si-ti zice nu te duce la etajul 2 ca alea nu te fut bine, vino la mine ca te fac eu varza.


- se distribuie materiale promotionale dactilografiate de o adunatura de oligofreni care nu stiu sa scrie corect romaneste, care nu stiu regulile standard de dactilografiere, care nu stiu sa aseze un continut intr-o pagina si care nu stiu sa scrie corect la calculator.


- se toarna asfalt si se vopsesc stalpii si bancutele din parcuri in timp ce ploua si se cheltuie banutii pe mizerii de doi lei ca sa ia ochii oamenilor sa arate ca 'ei face'


Astfel de lucruri se vor repeta la nesfarsit, lucruri din care alegatorul nu va avea niciodata nimic de castigat, poate doar sa si-o ia in mana si sa ii zica "doar noi am mai ramas".


Continui sa astept personajul care are o cultura de invidiat, o educatie aparte care sa faca diferenta.


Pana atunci, numai bine!

marți, 8 mai 2012


M-am decis sa fac un anunt extrem de important referitor la un subiect care a macinat ziarele, televiziunile si regizorii de filme: Sfarsitul lumii nu e in 2012, garantat!
 
 Sunt convins că sunteți în stare de șoc, dar pe onoarea mea, nu vine și punct. Hai să vă zic acum de ce sunt eu așa de sigur că nu vine: 

 - noi ca popor, per total o ducem rău, sfârșitul lumii ar veni ca o ușurare pentru noi nicidecum un dezastru, așa că nu ar mai fi surpriză, de ce pula mea ne-ar fute cineva de sus când noi suntem futuți și rasfututi de ăștia de jos?
 
 - dacă s-ar sfârși lumea acum, va dați seama că Oana Zavoranu ar muri singură ca proasta, că până acum nu s-a mai găsit vreun idiot să o suporte pe boarfa care ne oripilează seară de seară în emisiunile de rahat cu mare rating?
 
 - după lupte "seculare" care au durat un an doi, Ponta s-a impus și el pe ici pe colo vezi doamne, și are propriul guvern care arată ca o echipă de fotbal din divizia D care este. Un asemenea succes amână în mod clar sfârșitul lumii.
 
 - având în vedere cât de lent gândește, și cât de mult a rămas în urmă, mi se pare echitabil să o așteptăm și pe Daniela Crudu să ne prindă din urmă, pentru că pula mea, ori e 'the end' pentru toți ori ce mama dracului.
 
 - schimbarea guvernului a adus de la sine și schimbarea ministrului învățământului, care e conștient că elevii au picat la bac datorită faptului că erau stresați de camerele de supraveghere, așa că le va scoate. Cum mama dracului să nu fii stresat când încerci să copiezi și 5 camere de supraveghere sunt călăre pe capul tău? Concluzia e că BAC-ul 2012 va fi un succes malefic, lucru care amâna fără doar și poate sfârșitul lumii.
 
 Sunt convins că mai sunt și alte motive pentru care viața pe Pământ va fi suficient de lungă, și totuși, în cazul în care vine,  eu duc toți banii de acasă la pariuri, indiferent de cotă, da Iliescu scăpa sigur.
 
 Numai bine.

miercuri, 21 martie 2012

Somn problem

 După o iarnă împuțit de lungă, în sfârșit soarele rânjește grav la noi și ne sugerează la că vară o sugem, dar având în vedere prin ce am trecut la început de 2012, chiar nu mai e o problemă, am ajuns să iubim soarele așa demult că unii l-ar și fute numai să nu ne mai părăsească.
 
 Concomitent cu căldura a început lumea să iasă din casă, să se plimbe sub clar de soare pe malul străzilor (adică pe trotuar frate), și nici buna dispoziție nu a întârziat să apară pentru că ce dracu, criză criză da măcar ne bate soarele în cap.
 
 Am remarcat că de când am trecut brusc la vremea și temperaturile la care visam prin ianuarie când eram mici și proști, am probleme cu somnul.
 
   
 Totul a început în prima seară călduroasă din martie, vântul bătea cald și ușor printre pletele pierdute în timp și spațiu, stelele zâmbeau la noi parcă mai aproape ca niciodată și noi ...noi eram morți. Forțați de împrejurări și în spirit de sărbătoare a primăverii am greșit numărul paharelor ajungand astfel la un  deznodământ evident.
 
 Am ajuns într-un final acasă, m-am așezat în pat cu tv deschis și am reușit să adorm imediat, un somn lung și odihnitor. Problema a apărut a doua zi cand m-am trezit, pentru că eram în alt pat și în altă cameră decât în care mă băgasem initial, în condițiile în care locuiesc cu un motan negru cu mustăți albe și oricât de grăsan și musculos ar fi, tâmpitul nu ar fi reușit să mă târască în cealaltă cameră. Ușor panicat și cu o cafea îndulcită cu multă lămâie verde (lime pt cei care sunt cul), am încercat să-mi aduc aminte ce mama dracului s-a întâmplat. După un timp îndelungat de 30-40 de secunde m-am lăsat pagubaș și am tras repede o linie sub care am scris: somnambul.
 
 După câteva intervenții asemănătoare "somnambulistilor" s-a schimbat situația, acum, după cum știm toți vorba aia, somn din pulă, și deși știu că e neplcut și vulgar să zic asta, precizez că e mult mai neplăcut să o pățești. Treaba stă în felul următor, ajung acasă leșinat de somn, mă învârt puțin, mananc, mă bag în pat și gata, s-a dus dracu somnul și ajung să mă frec de colo colo și să mă învârt că un titirez obsedat până aproape de 5 dimineața când reușesc să adorm. Mă trezesc într-o poziție greu de suportat, cu gura căscată, mă duc rapid să pun de cafea și intrun final mă uit la ceas și văd că e 7:30 în za morning. Moment in care încep să zboare înjurăturile prin casă precum vrăbiuțele dintr-un copac în altul. De dat cu picioarele în scaune și uși de nervi, m-am lăsat de când am nimerit colțul peretelui și am mers în papuci 2 săptămâni.
 
 Problema e că treaba asta ține  de ceva zile, dar la dracu, trece.




Numai bine.

joi, 23 februarie 2012

Ce-i sus? adica What's up?

 Nu prea sunt 'io' ăla care studiază atent piața ca să fie la curent cu ce e la modă sau ce e în trend doah și nici ăla care să fie foarte atent la transfuziile de intelect care se petrec fie pe stradă fie online, adică pă facebook fată, dar am observat câteva lucruri interesante din simplul fapt că socializez, lucru care încă e legal.

 1. Bucuria mea că melodia aia a pinguinului, cu dansul specific asociat care până nu demult a acaparat acea masă a societății care ar trebui izolată undeva în pădurile tropicale, a dispărut de tot, și a putut fiecare să-și vadă de treabă liniștit fără a mai fi maltratat în condiții obscen de comune,  a fost de scurtă durată pentru că a apărut ceva nou, și anume Michel Telo.
 Băiatul ăsta a reușit să adune la fel de mulți proști într-un singur loc pentru că:
 - e un băiat frumușel (după care leșină toate muierile);
 - deși sună puțin ciudat, melodia nu e o manea, fapt care a atras foarte multă lume pentru că frate, noi nu ne place manelele;
 - are asociat un stil de dans imbecil care te împinge practic spre suicid și e atât de simplu și fără noimă că și o maimuță l-ar putea practica cu succes;
 - și încă ceva, dacă îl ascultă toți, ce io-s mai prost?
 
 2. S-au încheiat protestele de la Universitate, așa în sfârșit poți să te uiți la tv și să vezi și altceva în afară de ăia care protestează din spatele camerelor și spun tot felul de păreri pe care poți să vomiți liniștit, nu se supără nimeni. Mă săturasem sincer să văd cum pe facebook se strângeau câte 100 000 de oameni pentru prostest, toți dădeau like și ziceau că vor fi acolo, dar pe stradă nu erau decât câțiva moși senili, câțiva care știau de ce protestează și pentru ce, și diverși labagii care au considerat că protestul e un loc bun unde să-și arate pancartele că să vedem noi, vezi doamne că ei sunt amuzanți sau inteligenți, lucru eronat. Aia care protestau doar pe facebook aveau și ei punctele lor de vedere: frate afară e frig, e întuneric și periculos, mai bine dăm click și așa pică guvernul. O adunătură de toată jena, încă o data românii ca popor au mai demonstrat ceva.
 
 3. Există o anumită clasă de oameni, gen, care deși au o formă omenească luată după Adam și Eva, nu au nimic în cap, totul ducând la o gestică și o mimică ieșită din comun, lucru care îi deosebește puțin ca specie care momentan nu are nume dar se pot numi temporar: stupizi. Ei sunt aia care cred că dacă au facebook, e dreptul lor să câștige un gadget de fițe doar pentru că au dat like, pentru că așa scrie acolo.
 
 4. Pentru că o anumită clasă de românași care au acces la net frate, că nu mai zice nimeni internet, care în afară de porn, libertatea, can-can și facebook nu știu altceva, s-au gândit unii să le arate și lor poze și caricaturi de pe 9gag ca să radă și muschiu lor când intră pă feizbuc, și mai penibil de atât e că le-au tradus și în română că engleza e grele.
 
 Atât momentan, desi sunt sigur că mai sunt completări de făcut.
 
 Numai bine. 

marți, 10 ianuarie 2012

Timpul

 Am observat în ultima vreme că parcă timpul trece prea repede sau poate mai repede decât eram eu obișnuit, și în încercarea de a-mi explica fenomenul tâmpit care se petrece am pândit ceasul de la mână 2 ore, și surpriză secundarul se mișca la fel, și m-am gândit eu, adică what the fuck, poate zbârnâie când nu sunt atent, așa că pentru câteva clipe am întors capul, și când m-am uitat înapoi, ce crezi deja trecuseră două ore și  3 minute, deci e clar, cum nu ești atent se duc orele, la dracu. 
  
 Lăsând la o parte încercările mele defectuoase de a-mi explica cum funcționează timpul, mi-am propus ca în 2012 să fiu mai punctual, și când zic punctual mă refer la întârzieri de maxim 15 minute, să zicem un sfert academic. Așa că voi duce o luptă cruntă de eu vs mine în încercarea de a combate această calitate datorită căreia cu siguranță mă înjură destulă lume, dar probabil o fac în gând din pură educație sau poate bun simț. Partea proastă e că dacă eu sunt nevoit să aștept pe cineva care întârzie e al dracului de absurd să fac gălăgie sau să comentez, nici măcar nu trebuie să îmi zbârlesc sprîncenele, toate pulile și urletele trebuie să le înghesui undeva în capul meu și să rânjesc aiurea, c-așa-i în tenis.  
  
 Chiar dacă nimeni nu ar putea crede, există totuși și o parte bună, aceea că dintre toți cei care au aceeași vârstă că și mine, eu o să mor ultimul.  

 De ce? 
 Pentru că eu întârzii mereu.

Numai bine.
  

joi, 5 ianuarie 2012

La multi ani!


  Bă, iată că s-a mai dus un an din viețile noastre și, deși în 2012 murim toți ca proștii, după cum au spus unii cercetători de toată jena, și după cum au ascultat o mulțime de inculți de tot căcatul, tot auzim "la mulți ani" în sus și "la mulți ani" în jos, ba mai rău unii mai adaugă și o vorba de pe vremea lui Mihai Viteazul și anume "să moară mama" și am tot auzit vorba asta de am zis că fac otită. În concluzie, nu am înțeles de ce se zice "la mulți ani" și nu se zice "la multe săptămâni" sau "fie ca acest ultim an să-ți aducă un căcat" că doar de el poți să te bucuri până în momentul critic.



Depășind momentul penibil de discuție privind un sfârșit al lumii extrem de prost inventat și în aceeași măsură provocând o stare de vomă de durată, am tot citit prin presă si am văzut că am trecut în noul an cu sinucideri, crime, legi de căcat propuse, votate și aplicate, și surpriză rămânem crizati și în 2012, conducerea țării a anunțat cu zâmbetul pe buze că nu ieșim din criză, deci muie. Am pășit într-un 2012 al idioților (valabil și pentru muieri nu doar pentru masculi) care încă nu știu când sepune un singur 'i' și când se pune 'ii',  al celor care consideră că a fi reprezentant AVON e un job, al labagiilor care poartă ochelari de soare sau nerd style și fular în club, pentru că bro' așa e cul, și al manelelor pe care Rihana și J.Lo. le-au scos și au lăsat diverși cântăreți români sau rromani de prestigiu să le prezinte în tot felul de bodegi sau la nunți sau mai știu eu pe unde.

 Anul ăsta de revelion am petrecut ca un om normal care consumă doză recomandată de alcool la o masă de jumătate de sticlă de tărie (whisky sau vodkă) reușind totuși să stau drept pe orizontală și să strig tare "unde mă duceți?". Glumeam, evident nu s-a întâmplat așa, și dacă s-ar fi întâmplat covoarele erau oricum moi așa că de ce să plec?
 
 După tot balamucul și toată agitația revelionului, am decis să merg pe partie ca oricare român, ca să încerc și eu marea cu degetul, așa că iau mașina pensiunii cu încă 2 prieteni și ne îndreptăm voios către Predeal. Drumul a fost excelent și  liber ca deșertul, doar primii 50 de metri până am ieșit pe DN, moment în care am pășit în junglă.
 
 Am pătruns într-o aglomerație de nedescris, erau mașini cât cuprindeam cu ochii pe ambele sensuri,stăteam toți ca muștele pe o grămadă de rahat.
 
  După ce am parcurs cei 15 km în 2 ore, am ajuns la destinație cam așa: 
 M-a liniștit colegul, din două palme nu mai nimeream pedalele așa că ne-am dat jos din mașină și am mers pe jos până aproape de pârtie, ajungând astfel într-o nouă lume unde eram spectator la un big bang contemporan. Toți oamenii veneau dintr-un singur loc, fiecare pe un traseu aleator și se loveau între ei și parcă abia aveam loc să respir și încet încet m-am făcut mic mic mic de tot, am închis ochii și m-am agățat de șiretul colegului mai îndrăzneț care parcă juca bowling cu ei. După ce am băut două pahare de whisky la barul de lângă, am devenit curajos brusc și am înaintat cu atenție spre centrul de închirieri. Cum urcam eu cu pași mărunți, trec doi turiști îmbrăcați în roșu cu una pe targă care avea scăpări de sânge prin toate orificiile vizibile, întorc înapoi capul, mă bat cu pumnii în piept ca superman și continui să merg, moment în care mai văd 2 tărgi trecând pe lângă mine cu doi masculi îmbrăcați ca de sărbătoare în alb, adică ghips, dau ochelarii de pe ochi și mă uit lung după ei, când ce să vezi toți turiștii ăia îmbrăcați în roșu se inchesuiau în SMURD-urile care făceau gălăgie la baza pârtiei.
 
 În consecință am decis să mă întorc voios pentru că într-o lume lipsita de educatie nu ai  cum să nu ajungi să te dai și cu targa pe partie, lucru care nu mă impresiona deloc deși era free of charge.

Numai bine.