Am observat în ultima vreme că parcă timpul trece prea repede sau poate mai repede decât eram eu obișnuit, și în încercarea de a-mi explica fenomenul tâmpit care se petrece am pândit ceasul de la mână 2 ore, și surpriză secundarul se mișca la fel, și m-am gândit eu, adică what the fuck, poate zbârnâie când nu sunt atent, așa că pentru câteva clipe am întors capul, și când m-am uitat înapoi, ce crezi deja trecuseră două ore și 3 minute, deci e clar, cum nu ești atent se duc orele, la dracu.
Lăsând la o parte încercările mele defectuoase de a-mi explica cum funcționează timpul, mi-am propus ca în 2012 să fiu mai punctual, și când zic punctual mă refer la întârzieri de maxim 15 minute, să zicem un sfert academic. Așa că voi duce o luptă cruntă de eu vs mine în încercarea de a combate această calitate datorită căreia cu siguranță mă înjură destulă lume, dar probabil o fac în gând din pură educație sau poate bun simț. Partea proastă e că dacă eu sunt nevoit să aștept pe cineva care întârzie e al dracului de absurd să fac gălăgie sau să comentez, nici măcar nu trebuie să îmi zbârlesc sprîncenele, toate pulile și urletele trebuie să le înghesui undeva în capul meu și să rânjesc aiurea, c-așa-i în tenis.
Chiar dacă nimeni nu ar putea crede, există totuși și o parte bună, aceea că dintre toți cei care au aceeași vârstă că și mine, eu o să mor ultimul.
De ce?
Pentru că eu întârzii mereu.
Numai bine.
Numai bine.
