La multi ani!

  Bă, iată că s-a mai dus un an din viețile noastre și, deși în 2012 murim toți ca proștii, după cum au spus unii cercetători de toată jena, și după cum au ascultat o mulțime de inculți de tot căcatul, tot auzim "la mulți ani" în sus și "la mulți ani" în jos, ba mai rău unii mai adaugă și o vorba de pe vremea lui Mihai Viteazul și anume "să moară mama" și am tot auzit vorba asta de am zis că fac otită. În concluzie, nu am înțeles de ce se zice "la mulți ani" și nu se zice "la multe săptămâni" sau "fie ca acest ultim an să-ți aducă un căcat" că doar de el poți să te bucuri până în momentul critic.



Depășind momentul penibil de discuție privind un sfârșit al lumii extrem de prost inventat și în aceeași măsură provocând o stare de vomă de durată, am tot citit prin presă si am văzut că am trecut în noul an cu sinucideri, crime, legi de căcat propuse, votate și aplicate, și surpriză rămânem crizati și în 2012, conducerea țării a anunțat cu zâmbetul pe buze că nu ieșim din criză, deci muie. Am pășit într-un 2012 al idioților (valabil și pentru muieri nu doar pentru masculi) care încă nu știu când sepune un singur 'i' și când se pune 'ii',  al celor care consideră că a fi reprezentant AVON e un job, al labagiilor care poartă ochelari de soare sau nerd style și fular în club, pentru că bro' așa e cul, și al manelelor pe care Rihana și J.Lo. le-au scos și au lăsat diverși cântăreți români sau rromani de prestigiu să le prezinte în tot felul de bodegi sau la nunți sau mai știu eu pe unde.

 Anul ăsta de revelion am petrecut ca un om normal care consumă doză recomandată de alcool la o masă de jumătate de sticlă de tărie (whisky sau vodkă) reușind totuși să stau drept pe orizontală și să strig tare "unde mă duceți?". Glumeam, evident nu s-a întâmplat așa, și dacă s-ar fi întâmplat covoarele erau oricum moi așa că de ce să plec?
 
 După tot balamucul și toată agitația revelionului, am decis să merg pe partie ca oricare român, ca să încerc și eu marea cu degetul, așa că iau mașina pensiunii cu încă 2 prieteni și ne îndreptăm voios către Predeal. Drumul a fost excelent și  liber ca deșertul, doar primii 50 de metri până am ieșit pe DN, moment în care am pășit în junglă.
 
 Am pătruns într-o aglomerație de nedescris, erau mașini cât cuprindeam cu ochii pe ambele sensuri,stăteam toți ca muștele pe o grămadă de rahat.
 
  După ce am parcurs cei 15 km în 2 ore, am ajuns la destinație cam așa: 

 M-a liniștit colegul, din două palme nu mai nimeream pedalele așa că ne-am dat jos din mașină și am mers pe jos până aproape de pârtie, ajungând astfel într-o nouă lume unde eram spectator la un big bang contemporan. Toți oamenii veneau dintr-un singur loc, fiecare pe un traseu aleator și se loveau între ei și parcă abia aveam loc să respir și încet încet m-am făcut mic mic mic de tot, am închis ochii și m-am agățat de șiretul colegului mai îndrăzneț care parcă juca bowling cu ei. După ce am băut două pahare de whisky la barul de lângă, am devenit curajos brusc și am înaintat cu atenție spre centrul de închirieri. Cum urcam eu cu pași mărunți, trec doi turiști îmbrăcați în roșu cu una pe targă care avea scăpări de sânge prin toate orificiile vizibile, întorc înapoi capul, mă bat cu pumnii în piept ca superman și continui să merg, moment în care mai văd 2 tărgi trecând pe lângă mine cu doi masculi îmbrăcați ca de sărbătoare în alb, adică ghips, dau ochelarii de pe ochi și mă uit lung după ei, când ce să vezi toți turiștii ăia îmbrăcați în roșu se inchesuiau în SMURD-urile care făceau gălăgie la baza pârtiei.
 
 În consecință am decis să mă întorc voios pentru că într-o lume lipsita de educatie nu ai  cum să nu ajungi să te dai și cu targa pe partie, lucru care nu mă impresiona deloc deși era free of charge.

Numai bine.