Cand eram mai mic mama mea m-a invatat sa nu vorbesc cu strainii, era pancica aceea creata ca se fura copii ca se violeaza fetite, bla bla ma rog, desi aveam parul lung si 90% din persoane ii ziceau mamei cand ne vedeau pe strada "ce fetita frumoasa aveti " (moment in care trebuia sa le flutur dodoasca (pula) pe la nas ca sa se convinga de contrariu) eram totusi un baietel si desi eram baietel stiam ca nu trebuie sa vorbesc cu strainii ba mai mult sa nu ma uit atent la ei (sa nu ii sperii probabil, nu stiu, nu am intrebat eu deci nu trebuie sa intrebe nimeni) si nici sa nu accept dulciuri de la straini. Brusc in capul meu s-a declansat o imagine morbida a lumii in care traim si am luat-o pe bune, nu vorbeam cu strainii indiferent de varsta, ma imprieteneam eu cam greu cu copiii pe care nu ii cunosteam eventual inainte ne bateam sau ne scuipam dupa care ajungeam sa fim prieteni, ma scuzi macar un fel de dansul ploii, adica deh sunt oameni si locuri, lucruri care se fac si lucruri care nu se fac.
Cum spuneam nu vorbeam cu oamenii straini de nici o culoare daca erau prieteni ai parintilor pentru mine tot straini erau asa ca mai da-i in pizda mamelor lor ca cine stie ce le poate bese mintea aia batrana, in schimb daca eram cu mama la cumparaturi, de exmplu eram in piata si am vazut la o femeie care trecea cu o sacosa in mana ardei grasi indesati pe langa fructe si alte dracii. Brusc m-am dus si m-am servit cu un ardei si am fugit. Evident stia toata lumea ca am facut-o pe mama de ras la piata da uadafac? nu am vorbit cu ea pentru ca era o straina ce vroia sa fac?
Da ma rog, au trecut toate astea si desi m-am marit tot nu vorbesc cu strainii, deci prezinta-te in pula mea cand ma suni si nu ne cunoastem, e corect asa nu?
Numai bine.
corect :)
RăspundețiȘtergere