I need a break

De ceva timp ma gandesc cum as putea sa fac si ce as putea sa fac sa iau o pauza mare, o pauza care sa imi readuca linistea interioara  care sa ma lase sa visez cu ochii deschisi, o pauza care sa imi relaxeze toti muschii fara masaj, o pauza in care hamacul in care ma imaginez sa se legene singur si umbra copacului sa nu se miste deloc iar mirosul de iarba proaspat taiata sa nu dispara si vantul sa adie usor incat sa rasfoiasca usor paginile cartii pe care o citesc, dar nu in ultimul rand o pauza de toata lumea.
E ambiguu spus sau poate si incorect dar imi doresc o pauza de toti oamenii pe care ii cunosc si pe care nu ii cunosc, sa uit tot ce a fost, sa uit ca ii cunosc si sa nu imi doresc sa aflu ce ar putea fi, macar o saptamana. O saptamana in care sa nu ii vad, sa nu ii aud sa nu intalnesc altii, o saptamana in care sa pun capat oricarui tip de socializare. Si nu vreau sa fiu inteles gresit, nu vreau sa fiu un om al padurii sau un tarzan al junglei, nu vreau sa mananc doar fructe salbatice si peste crud, si nici nu vreau sa ma scald in rauri si sa ma sterg cu frunze, in niciun caz, vreau doar sa fiu lasat in pace si sa depasesc conditia psihologica de a ma proiecta in oaza mea de liniste atunci cand am probleme. Hamacul si natura in starea ei asa am cum descris-o la inceput fie locul meu real in care sa ma deplasez cu usurinta, sa fie intr-adevar locul meu de liniste si sa fie palpabil si sa fie numai al meu fara sa impun eu asta, ci trebuie doar sa nu existe ceilalti.
Dar e imposibil, si pentru ca nu sunt si nu am fost niciodata un razgaiat am constientizat destul de repede ca sunt lucruri care nu pot fi asa cum vreau si nici cand vreau eu, oamenii nu au cum sa dispara numai pentru ca vreau eu si numai o saptamana, as putea sa incep sa ii "dispar" eu da ar dura mult si nu as putea pe toti, complicat. Asa ca ma dau jos de pe matura si iau parte la tot ce se intampla in viata, ca e usor ca e greu intotdeauna se intampla mai multe lucruri fara sens decat cele pe care mi le doresc eu si evident pline de inteles, in concluzie totul e o mizerie si ajungem sa fim atat de patetici incat sa ne imaginam locuri si situatii in care sa fim fericiti si linistiti pe deplin asa ca .. facem schimb de mizerii?

pa, numai bine.