De multe ori e ok sa minti, chiar daca incalci una din cele 10 porunci, ideea e ca iesi usor din cacat fara sa omori pe nimeni. Problema apare insa atunci cand te scoti pe tine din cacat si bagi pe altul, aici nu mai este ok pentru ca poti cu usurinta sa faci rau sau sa ranesti pe altcineva. Adica, daca te intreaba mata la 10 noaptea de ce cacat nu ai dus gunoiul dimineata atunci cand te-a rugat, poti sa ii zici ca ai avut treaba toata ziua si nu ai apucat sa il duci sau avand atatea pe cap ai uitat complet, cand tu de fapt ai belit fasolea pe messenger si facebook o zi intreaga si nu ai iesit din camera decat sa iti faci ceva de mancare sau sa te pisi ori laba ori mai stiu eu ce, dar daca la intrebarea asta raspunsul tau implica pe altcineva, si zici ca ai vrut sa il duci da a zis tactu ca il duce el ca si-asa e mai liber, atunci nu mai e ok pentru ca mata se duce cu surle si trambite si ori il fute in cur pe bietul om ori ii infige o furculita in cap ca deh, asa sunt femeile cand nu se intampla ceva cum vor ele.
Lasand la o parte exemplul dat revin la problema mea si aceea ca e de cacat domle' cand vezi ca persoana care isi baga baterii in urechi ca sa i se aprinda ochii nu constientizeaza ca se arunca singura intr-un paragraf dintr-o carte fictiva pe care doar ea o vede si culmea o vede roz, cand ea e mai maro decat cacatul de caine in care calci dimineata cand iesi din bloc si pe care il blestemi din rasputeri. Pe langa faptul ca nu constientizeaza ceea ce face nici macar nu se gandeste la ce poate simti sau ce poate gandi persoana pe care o implica in mod voit in pagina ei de cacat din carte, pentru ca nu ii pasa si pentru ca exista un egoism in stare avansata care nu se poate trata.
Imi amintesc ca prin clasa a1a mi-a zis intr-o zi invatatorul ca am scris de oligofren si ca ar trebui sa ma straduiesc mai mult, automat colegii au inceput sa rada pentru ca stiau ca nu e ceva de bine, oricum radeau a prosti ca niciunul nu stia ce inseamna oligofren, nici eu nu stiam atunci ce inseamna si agitat m-am dus repede acasa si cu dubii maxime am rasfoit DEX-ul sa imi omor curiozitatea. Si int-adevar am omorat-o, insemna un lucru nasol si atunci speram din suflet ca ceilalti colegi sa nu faca acelasi lucru ca si mine, oricum era mult mai grav decat ma asteptam eu si abia atunci jignirea adusa a inceput sa doara, pentru ca pula mea sunt stangaci si idiotii de la acea vreme m-au fortat sa scriu cu dreapta , semn ca urmele comunismului inca nu fusesera sterse de tot, si automat nu aveam un scris tocmai exemplar. Nu era vina mea, era vina lor ca erau incapabili sa inteleaga anumite lucruri destul de clare si eu nu reuseam atunci sa le explic altfel.
A doua zi cu capul in pamant si gandul in o mie de parti am mers spre scoala gandindu-ma la ce mi s-a zis, lucru care ma macina cumplit si in felul asta am prins ura pe acea persoana si chiar mi-am bagat pula si nu am luat masuri, ba chiar am scris pe tabla boame in loc de bomboane si nu mi-a fost rusine, shit happens ce pula mea va uitati ca curca-n craci?
Nu am inceput sa scriu vreo carte intitulata Amintiri din copilarie reloaded dar se poate face o asemanare a starii de spirit a persoanei implicate in minciuna altora, ce simte, ce gandeste si care pot fi urmarile cu ceea ce am relatat. De cele mai multe ori e bine sa nu futi pe altii cand minti, si am invatat ca uneori e bine sa ascunzi adevarul ca sa te feresti pe tine insuti sau sa feresti pe altii de lucruri care ar putea afecta din anumite puncte de vedere ambele persoane.
Numai bine.
miercuri, 21 iulie 2010
miercuri, 14 iulie 2010
I need a break
De ceva timp ma gandesc cum as putea sa fac si ce as putea sa fac sa iau o pauza mare, o pauza care sa imi readuca linistea interioara care sa ma lase sa visez cu ochii deschisi, o pauza care sa imi relaxeze toti muschii fara masaj, o pauza in care hamacul in care ma imaginez sa se legene singur si umbra copacului sa nu se miste deloc iar mirosul de iarba proaspat taiata sa nu dispara si vantul sa adie usor incat sa rasfoiasca usor paginile cartii pe care o citesc, dar nu in ultimul rand o pauza de toata lumea.
E ambiguu spus sau poate si incorect dar imi doresc o pauza de toti oamenii pe care ii cunosc si pe care nu ii cunosc, sa uit tot ce a fost, sa uit ca ii cunosc si sa nu imi doresc sa aflu ce ar putea fi, macar o saptamana. O saptamana in care sa nu ii vad, sa nu ii aud sa nu intalnesc altii, o saptamana in care sa pun capat oricarui tip de socializare. Si nu vreau sa fiu inteles gresit, nu vreau sa fiu un om al padurii sau un tarzan al junglei, nu vreau sa mananc doar fructe salbatice si peste crud, si nici nu vreau sa ma scald in rauri si sa ma sterg cu frunze, in niciun caz, vreau doar sa fiu lasat in pace si sa depasesc conditia psihologica de a ma proiecta in oaza mea de liniste atunci cand am probleme. Hamacul si natura in starea ei asa am cum descris-o la inceput fie locul meu real in care sa ma deplasez cu usurinta, sa fie intr-adevar locul meu de liniste si sa fie palpabil si sa fie numai al meu fara sa impun eu asta, ci trebuie doar sa nu existe ceilalti.
Dar e imposibil, si pentru ca nu sunt si nu am fost niciodata un razgaiat am constientizat destul de repede ca sunt lucruri care nu pot fi asa cum vreau si nici cand vreau eu, oamenii nu au cum sa dispara numai pentru ca vreau eu si numai o saptamana, as putea sa incep sa ii "dispar" eu da ar dura mult si nu as putea pe toti, complicat. Asa ca ma dau jos de pe matura si iau parte la tot ce se intampla in viata, ca e usor ca e greu intotdeauna se intampla mai multe lucruri fara sens decat cele pe care mi le doresc eu si evident pline de inteles, in concluzie totul e o mizerie si ajungem sa fim atat de patetici incat sa ne imaginam locuri si situatii in care sa fim fericiti si linistiti pe deplin asa ca .. facem schimb de mizerii?
pa, numai bine.
E ambiguu spus sau poate si incorect dar imi doresc o pauza de toti oamenii pe care ii cunosc si pe care nu ii cunosc, sa uit tot ce a fost, sa uit ca ii cunosc si sa nu imi doresc sa aflu ce ar putea fi, macar o saptamana. O saptamana in care sa nu ii vad, sa nu ii aud sa nu intalnesc altii, o saptamana in care sa pun capat oricarui tip de socializare. Si nu vreau sa fiu inteles gresit, nu vreau sa fiu un om al padurii sau un tarzan al junglei, nu vreau sa mananc doar fructe salbatice si peste crud, si nici nu vreau sa ma scald in rauri si sa ma sterg cu frunze, in niciun caz, vreau doar sa fiu lasat in pace si sa depasesc conditia psihologica de a ma proiecta in oaza mea de liniste atunci cand am probleme. Hamacul si natura in starea ei asa am cum descris-o la inceput fie locul meu real in care sa ma deplasez cu usurinta, sa fie intr-adevar locul meu de liniste si sa fie palpabil si sa fie numai al meu fara sa impun eu asta, ci trebuie doar sa nu existe ceilalti.
Dar e imposibil, si pentru ca nu sunt si nu am fost niciodata un razgaiat am constientizat destul de repede ca sunt lucruri care nu pot fi asa cum vreau si nici cand vreau eu, oamenii nu au cum sa dispara numai pentru ca vreau eu si numai o saptamana, as putea sa incep sa ii "dispar" eu da ar dura mult si nu as putea pe toti, complicat. Asa ca ma dau jos de pe matura si iau parte la tot ce se intampla in viata, ca e usor ca e greu intotdeauna se intampla mai multe lucruri fara sens decat cele pe care mi le doresc eu si evident pline de inteles, in concluzie totul e o mizerie si ajungem sa fim atat de patetici incat sa ne imaginam locuri si situatii in care sa fim fericiti si linistiti pe deplin asa ca .. facem schimb de mizerii?
pa, numai bine.
Etichete:
I need a break
marți, 6 iulie 2010
Experienta de tinut minte
Azi am facut o descoperire care m-a marcat, as fi putut sa mor, sa ma gaseasca cineva intr-o balta de sange a unor pizde proaste sau chiar al meu de la venele mele taiate. Iesind din rutina zilnica intr-o zi oarecare decid sa dau o fuga pana la banca sa retrag niste banuti, asa ca soarta m-a trimis la BCR, pentru cine nu stie e vorba de Banca C(kt)omerciala Romana, mai precis sucursala Timpuri Noi.
Am fost astazi un Columb al Americii el a descoperit un teritoriu iar eu am descoperit o oaza a prostiei, un loc in care ar trebui sa te impiedici cand intri, un loc in care timpul probabil sta in loc.Cum spuneam, eram la birou azi, o zi obisnuita care speram sa fie lipsita de stres sau de probleme cerseam cu ardoare linistea pe care o asteptam toti de la viata. Ridic capul din monitor si plec grabit spre piata timpuri noi unde stiam ca voi gasi cateva banci sa imi rezolv si eu problema. Soarta m-a indemnat sa intru la BCR. Intru in agentie, salut politicos persoanele care erau la birouri, atent si civilizat intreb pe doamna care era angajata sa pazeasca sediul si intreb:
eu: Buna ziua, nu va suparati pentru retragere bani primiti prin serviciul *******
ea: Buna ziua, mergeti la casa va rog.eu: Multumesc frumos (si merg usurel la casa)
Ajung la casa si intreb si acolo:
eu: Buna ziua, as dori sa retrag niste bani primiti prin *****
ea: Buna ziua, mergeti va rog la biroul de la consultanta.
Deja cred ca tensiunea incepuse sa depaseasca un nivel agreabil. Ajung la biroul respectiv si acolo o alta domna care ia cuvantul dinainte:
ea: Da il mai plimbati mult pe baiat?
eu: Nici o problema, spunti-mi ce trebuie sa fac?
ea: mergeti in spate la fete sa completati formularele dupa aceea veniti la mine.Pai cum pula mea sa nu te enervezi cand vezi o adunatura de pizde nesimtite pana la acest moment care te freaca de colo colo fara sa aibe habar ce imi trebuie mie si ce vreau sa fac. Daca eram ca in reclama cu liviu de la bcr care vine la ala acasa sa ii faca o laba ca vezi domnule bcr stie de ce ai tu nevoie era o treaba ca erau si fete tinere si mai invarsta si le puneam la munca in mortii lor de taraturi proaste.
Completez formularele repede, le duc la birou la pizda1 ( le iau in ordine inversa acum ) care le ia le studiaza, se duce cauta in arhiva un exemplu mai vechi ca nu stia cum se completeaza restul de formular, merge sa intrebe ce mai trebuie trecut nu stiu unde, imi pierde copia de pe buletin merge face alta si o gaseste si pe cealalta, timp in care eu imi rosesem si unghiile de la picioare si probabil mi se umflase si vena de pe frunte. La un moment dat imi zice:
ea: 2 secunde sa vina confirmarea ( si pleaca )
eu: (in gand) unde mortii matii pleci daca ai zis ca dureaza 2 secunde sa iasa confirmarea si iar sir de puli si pizde, cadavre si ceara incinsa peste ficatul lor.
Vine inapoi dupa alte 5 minute si imi zice ca e gata pot merge la casierie. Ma duc grabit la casierie, pizda2 nu era acolo. In gandul meu zic "nu se poate, unde mortii ei e asta?" si asteptand eu, apare respectiva, pizda2 si se duce si desface bancomatul si scoate din el cu ambele maini numai euro pe care ii aseaza strategic pe o masa de langa usa. Pizda3 care pazea banca vine repede langa mine si se aseaza in fata mea si imi cere sa ma indepartez de masa magica, cred ca era bomba sexy a lu tanase de m-a indepartat asa brusc de acolo sa nu vomit peste bani nu .. chiar nu inteleg. Pizda2 strange banii si se duce la ghiseu pana la urma, ma asez si eu din nou la gemuletul ala tampit ca daca nu era as fi putut cu usurinta sa ii lipesc o flegma intre ochi. Si cum stateam eu la rand, pizda3 se baga in seama si zice:
ea: Cred ca v-ati cam plictisit (si zambeste)
eu: (cu un aer calm) Credeti??? daca ieseam la sters parbrize in tot timpul ala pierdut acolo strangeam suma aia!
Apare pizda2 la ghiseu si cu un aer degajat intreaba:
ea: Buna ziua, va pot ajuta cu ceva?
eu: (in gand) Pai cum pula mea sunt de o ora aici, singurul idiot din toata banca asta, ca nu intrase nici dracu, si tu ma intrebi cu ce ma poti ajuta?, (cu voce tare) da ma puteti ajuta, vreau banii aia ca vreau sa plec mai repede.
ea: (se uita putin in calculator, si nu i se daduse 'ok' ul , ridica receptorul si o ii zice colegei sa ii dea ok-ul, colega era la 2 m de ea in celalalt birou)
Iau intr-un final banii si plec grabit sa imi rezolv restul de probleme, cand ies aud un glas care spune: " O zi buna, va mai asteptam pe la noi!" , si in gandul meu, sa mori tu ce mama dracului sa mai caut la voi, poate intr-o viata viitoare cand voi fi reincarnat intr-un oligofren. Nu sunt misogin dar cand dai de un flux asa de mare de femei proaste pe minut nu cred ca starea ta de sanatate se poate imbunatati in vreun fel.
joi, 24 iunie 2010
Timpul ... trece
Ne amintim cu drag de perioada copilariei cand totul era bun pe Pamant, si parca nu exista raul deloc, totul era dincolo de imaginatia noastra limitata de acele vremuri.
Stiam ca daca alunec si cad o sa fac buba dar o sa ma fac mare si o sa imi treaca, stiam ca daca vreau sa ma fac mare trebuie sa mananc si sa dorm la amiaza, stiam de asemenea ca oamenii betivi sunt oameni rai la fel ca si doctorii care gaseau o rezolvare la orice cu cel mai mare dusman al nostru la acea vreme si anume injectia. Era perioada in care stiam ca exista balauri si in basme aflam ca pot fi omorati de cineva cu puteri supranaturale. Mai stiam ca dintre toti copiii cu care ma jucam unul era prietenul cel mai bun cu care mergeam la scoala in fiecare zi si cu care ieseam la joaca, faceam o gramada de prostii si multe ineptii care la momentul potrivit pareau “misto”. El era si colegul de banca si cu el eram si vecin in autocar atunci cand mergeam in excursie si amandoi juram ca vom fi mereu cei mai buni prieteni. Tot pe atunci consideram ca e “misto” sa am prietena si rusinos si timid ma intalneam cu ea foarte putin deoarece nu era chiar asa de importanta.
Dar…
Am crescut si am ajuns la o varsta intermediarasi cercul de amici s-a marit considerabil, dar prietenul cel mai bun e tot acelasi doar ca acum nu mai iesim la joaca, nu ne mai petrecem chiar tot timpul impreuna, dar acum merg cu el la liceu, iesim la cafea sau la tigara in spatele blocului seara tarziu, si discutam despre lucruri care ne apasa sau care ne framanta si nu ne lasa noptile linistite. Descopar usor usor ca drumurile noastre incep sa se orienteze diferit .
Acum oamenii betivi nu ii mai vad ca pe niste oameni rai, ma uit la ei si imi e mila si ma doare cand ma gandesc ca singurul mod in care se pot rupe de realitatea crunta in care traiesc se gaseste pe fundul sticlei. Am descoperit ca frica de injectii nu mai e asa de mare, acum unii prieteni chiar le folosesc foarte des si fara ajutorul doctorului, iar agentul de politie care candva ma invata politicos sa trec strada pe la trecerea de pietoni si cu capul in jos si rusinat ii multumeam si fugeam inapoi la joaca, acum e doar un grasan enervant care nu ne lasa sa bem bere in fata blocului si ne certam cu el ca si cand ar fi un pustan de la bloc.
Ajunsesem sa cred la un moment dat ca ma voi indragosti o singura data si voi primi acelasi tratament inapoi de la respectiva persoana , ca totul va fi frumos si va ramane asa toata viata, fals.
Dar…
Am ajuns la o alta perioada a vietii in care din nou lucrurile stau altfel, prietenul cel mai bun ajunge sa fie doar o cunostinta cu care ma vad rar, sau cu care uneori imi beau cafeaua, fie ca suntem doar noi sau e si cu gasca cu care iese. E placut poate as face asta mai des dar nu am timp si simt ca am alte prioritati.
Acum nu mai vorbim de politie sau militie, ii zicem garda cu care ne vedem in trafic sau la prieteni acasa la 6 dimineata, desi dor, lucrurile astea se intampla inevitabil. Cand merg pe strada si vad un betiv sau un drogat prefer sa intorc capul si sa ma uit in alta parte, nu imi mai pasa sau nu mai am timp sa imi pese ba chiar la un moment dat imi este scarba, la doctor merg doar daca am ceva grav si trebuie neaparat. Acum e placut sa intru in contact cu diferite persoane si imi place sa descopar noi lucruri si le asimilez ca atare, discutii interesante sau copilaresti care te duc cu gandul departe, acolo unde linistea te cuprinde aproape in totalitate, acolo unde ai putea sa inchizi ochii si sa iti doresti sa nu se termine niciodata.
Am invatat ca nu trebuie niciodata sa cer persoanelor de langa mine sa se schimbe dupa bunul meu plac, ci sa o accept asa cum sunt in baza unor compromisuri reciproce pentru a se putea ajunge la un consens. Evindent, lucrurile nu ies asa cum trebuie sau asa cum imi doresc si se mai incheie o noua pagina din viata mea ramanand cu regretul ca nu stiu ce s-ar fi intamplat daca…
Dar…
Numai bine.
Stiam ca daca alunec si cad o sa fac buba dar o sa ma fac mare si o sa imi treaca, stiam ca daca vreau sa ma fac mare trebuie sa mananc si sa dorm la amiaza, stiam de asemenea ca oamenii betivi sunt oameni rai la fel ca si doctorii care gaseau o rezolvare la orice cu cel mai mare dusman al nostru la acea vreme si anume injectia. Era perioada in care stiam ca exista balauri si in basme aflam ca pot fi omorati de cineva cu puteri supranaturale. Mai stiam ca dintre toti copiii cu care ma jucam unul era prietenul cel mai bun cu care mergeam la scoala in fiecare zi si cu care ieseam la joaca, faceam o gramada de prostii si multe ineptii care la momentul potrivit pareau “misto”. El era si colegul de banca si cu el eram si vecin in autocar atunci cand mergeam in excursie si amandoi juram ca vom fi mereu cei mai buni prieteni. Tot pe atunci consideram ca e “misto” sa am prietena si rusinos si timid ma intalneam cu ea foarte putin deoarece nu era chiar asa de importanta.
Dar…
Am crescut si am ajuns la o varsta intermediarasi cercul de amici s-a marit considerabil, dar prietenul cel mai bun e tot acelasi doar ca acum nu mai iesim la joaca, nu ne mai petrecem chiar tot timpul impreuna, dar acum merg cu el la liceu, iesim la cafea sau la tigara in spatele blocului seara tarziu, si discutam despre lucruri care ne apasa sau care ne framanta si nu ne lasa noptile linistite. Descopar usor usor ca drumurile noastre incep sa se orienteze diferit .
Acum oamenii betivi nu ii mai vad ca pe niste oameni rai, ma uit la ei si imi e mila si ma doare cand ma gandesc ca singurul mod in care se pot rupe de realitatea crunta in care traiesc se gaseste pe fundul sticlei. Am descoperit ca frica de injectii nu mai e asa de mare, acum unii prieteni chiar le folosesc foarte des si fara ajutorul doctorului, iar agentul de politie care candva ma invata politicos sa trec strada pe la trecerea de pietoni si cu capul in jos si rusinat ii multumeam si fugeam inapoi la joaca, acum e doar un grasan enervant care nu ne lasa sa bem bere in fata blocului si ne certam cu el ca si cand ar fi un pustan de la bloc.
Ajunsesem sa cred la un moment dat ca ma voi indragosti o singura data si voi primi acelasi tratament inapoi de la respectiva persoana , ca totul va fi frumos si va ramane asa toata viata, fals.
Dar…
Am ajuns la o alta perioada a vietii in care din nou lucrurile stau altfel, prietenul cel mai bun ajunge sa fie doar o cunostinta cu care ma vad rar, sau cu care uneori imi beau cafeaua, fie ca suntem doar noi sau e si cu gasca cu care iese. E placut poate as face asta mai des dar nu am timp si simt ca am alte prioritati.
Acum nu mai vorbim de politie sau militie, ii zicem garda cu care ne vedem in trafic sau la prieteni acasa la 6 dimineata, desi dor, lucrurile astea se intampla inevitabil. Cand merg pe strada si vad un betiv sau un drogat prefer sa intorc capul si sa ma uit in alta parte, nu imi mai pasa sau nu mai am timp sa imi pese ba chiar la un moment dat imi este scarba, la doctor merg doar daca am ceva grav si trebuie neaparat. Acum e placut sa intru in contact cu diferite persoane si imi place sa descopar noi lucruri si le asimilez ca atare, discutii interesante sau copilaresti care te duc cu gandul departe, acolo unde linistea te cuprinde aproape in totalitate, acolo unde ai putea sa inchizi ochii si sa iti doresti sa nu se termine niciodata.
Am invatat ca nu trebuie niciodata sa cer persoanelor de langa mine sa se schimbe dupa bunul meu plac, ci sa o accept asa cum sunt in baza unor compromisuri reciproce pentru a se putea ajunge la un consens. Evindent, lucrurile nu ies asa cum trebuie sau asa cum imi doresc si se mai incheie o noua pagina din viata mea ramanand cu regretul ca nu stiu ce s-ar fi intamplat daca…
Dar…
Numai bine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



