Timpul ... trece

Ne amintim cu drag de perioada copilariei cand totul era bun pe Pamant, si parca nu exista raul deloc, totul era dincolo de imaginatia noastra limitata de acele vremuri.
Stiam ca daca alunec si cad o sa fac buba dar o sa ma fac mare si o sa imi treaca, stiam ca daca vreau sa ma fac mare trebuie sa mananc si sa dorm la amiaza, stiam de asemenea ca oamenii betivi sunt oameni rai la fel ca si doctorii care gaseau o rezolvare la orice cu cel mai mare dusman  al nostru la acea vreme si anume injectia. Era perioada in care stiam ca exista balauri si in basme aflam ca pot fi omorati de cineva cu puteri supranaturale. Mai stiam ca dintre toti copiii cu care ma jucam unul era prietenul cel mai bun cu care mergeam la scoala in fiecare zi si cu care ieseam la joaca, faceam o gramada de prostii si multe ineptii care la momentul potrivit pareau “misto”. El era si colegul de banca si cu el eram si vecin in autocar atunci cand mergeam in excursie si amandoi juram ca vom fi mereu cei mai buni prieteni. Tot pe atunci consideram ca e “misto” sa am prietena si rusinos si timid ma intalneam cu ea foarte putin deoarece nu era chiar asa de importanta.
Dar…
Am crescut si am ajuns la o varsta intermediarasi cercul de amici s-a marit considerabil, dar prietenul cel mai bun e tot acelasi doar ca acum nu mai iesim la joaca, nu ne mai petrecem chiar tot timpul impreuna, dar acum merg cu el la liceu, iesim la cafea sau la tigara in spatele blocului seara tarziu,  si discutam despre lucruri care ne apasa sau care ne framanta si nu ne lasa noptile linistite. Descopar usor usor ca drumurile noastre incep sa se orienteze diferit .
Acum oamenii betivi nu ii mai vad ca pe niste oameni rai, ma uit la ei si imi e mila si ma doare cand ma gandesc ca singurul mod in care se pot rupe de realitatea crunta in care traiesc se gaseste pe fundul sticlei. Am descoperit ca frica de injectii nu mai e asa de mare, acum unii prieteni chiar le folosesc foarte des si fara ajutorul doctorului, iar  agentul de politie care candva ma invata politicos sa trec strada pe la trecerea de pietoni  si cu capul in jos si rusinat ii multumeam si fugeam inapoi la joaca, acum e doar un grasan enervant care nu ne lasa sa bem bere in fata blocului si ne certam cu el ca si cand ar fi un pustan de la bloc.
Ajunsesem sa cred la un moment dat ca ma voi indragosti o singura data si voi primi acelasi tratament inapoi de la respectiva persoana , ca totul va fi frumos si va ramane asa toata viata, fals.
Dar…
Am ajuns la o alta perioada a vietii in care din nou lucrurile stau altfel, prietenul cel mai bun ajunge sa fie doar o cunostinta cu care ma vad rar, sau cu care uneori imi beau cafeaua, fie ca suntem doar noi sau e si cu gasca cu care iese. E placut poate as face asta mai des dar nu am timp si simt ca am alte prioritati.
Acum nu mai vorbim de politie sau militie, ii zicem garda cu care ne vedem in trafic sau la prieteni acasa la 6 dimineata, desi dor, lucrurile astea se intampla inevitabil. Cand merg pe strada si vad un betiv sau un drogat prefer sa intorc capul si sa ma uit in alta parte, nu imi mai pasa sau nu mai am timp sa imi pese ba chiar la un moment dat imi este scarba, la doctor merg doar daca am ceva grav si trebuie neaparat. Acum e placut sa intru in contact cu diferite persoane si imi place sa descopar noi lucruri si le asimilez ca atare, discutii interesante sau copilaresti care te duc cu gandul departe, acolo unde linistea te cuprinde aproape in totalitate, acolo unde ai putea sa inchizi ochii si sa iti doresti sa nu se termine niciodata.
Am invatat ca nu trebuie niciodata sa cer persoanelor de langa mine sa se schimbe dupa bunul meu plac, ci sa o accept asa cum sunt in baza unor compromisuri reciproce pentru a se putea ajunge la un consens. Evindent, lucrurile nu ies asa cum trebuie sau asa cum imi doresc  si se mai incheie o noua pagina din viata mea ramanand cu regretul ca nu stiu ce s-ar fi intamplat daca…
Dar…

Numai bine.