luni, 21 iunie 2010

Diferite stari

Am ajuns sa realizez ca se intampla numai lucruri de cacat in ultima vreme si toate astea destul de brusc privind dintr-un moment in care linia pe care mergeam era dreapta si oarecum simteam ca urc, si as fi putut sa fiu mort de beat si linia tot dreapta era si nici macar urechile nu mi se infundau odata cu ascensiunea catre ceva ce putea face diferenta, ceva care ar fi putut fi extraordinar. S-a intrerupt brusc si desi treaz si atent, meticulos si precaut nu am reusit sa o mai gasesc, in orice directie ma uit nu mai este, si daca e o vad intrerupta ca si cum ar spune "depaseste daca esti sigur daca nu stai acolo". Siguranta asta fiind destul de fragila, aleg sa stau si lucrurile intentionat se intorc impotriva mea si ma arunca in neant fara directie si fara sens, Pamantul incepe sa se invarta invers si asta nu era un lucru rau daca intineream si imi puteam corecta greselile si deciziile bune sau proaste din trecut, nu se intampla asa, desi lucrurile parca merg invers de fapt totul merge inainte mult prea repede si nu reusesc sa inteleg nimic.
Asa am ajuns sa cumulez in interior atatea ganduri si sentimente pe care nu le pot explica si pe care nu le pot impartasi nimanui pentru ca oricum nimeni nu ar intelege pentru ca toti sunt superficiali si cred ca daca te sustin ridici capul din pamant si dansezi macarena. Mi-am facut ordine in ganduri si din tot ce am gandit am ajuns sa vad doua categorii si anume ura si dezamagire. E destul de trist ca listuta mea e de fapt un servetel sau un colt de caiet dictando din clasa a 2a pentru ca loc pentru lucrurile bune nu mai exista, nu plang nu e chiar totul negru si nu sunt nici emo, sunt concluzii la care poti sa ajungi si razand, si stand cu un deget in nas.
Per total toate par cam de cacat, da pana la urma pot sa vad partea daca nu buna, macar amuzanta a lucrurilor mici care se intampla, am cazut de pe o scara si mi-am julit degetele ca sa nu cad in cap, partea buna e ca as putea sa sparg o banca fara manusi fara nimic pentru ca nici macar nu mi se pot lua amprentele, tare nu? si desi imi e frica de inaltime, job-ul m-a facut sa trec peste si am invatat sa nu ma mai uit in jos, astfel niciodata nu sunt prea sus ca sa imi fie frica.
Mi-am dat seama ca fiecare pas il tine minte pe cel din spate si asteapta cu nerabdare sa il cunoasca si pe cel ce urmeaza.

Numai bine.

2 comentarii:

  1. stii vorba aia, what goes up must come down, e valabila peste tot(sa nu scrii un post despre cat de stupida e, te rog, pentru ca nu e :-P ) cam asa e si cu tine, daca nu suferi de depresie. si eu chiar nu cred ca suferi de depresie, doar ca nu se aliniaza planetele cum trebuie zilele astea, sau saptamanile astea.. asa cumai trecut peste frica de inaltime, o sa treci si peste ceata asta momentana si o sa gasesti iar drumul cel bun(ala care iti aduce succesul sau fericirea, sau ce altceva cauti tu, nu ala care te duce in rai, sa fim intelesi :-)) )

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta mi-a placut mult de tot. O sa te citez la un moment dat!!! "Mi-am dat seama ca fiecare pas il tine minte pe cel din spate si asteapta cu nerabdare sa il cunoasca si pe cel ce urmeaza".

    RăspundețiȘtergere