Despre muncitul la 'negru'

Cum in ultima vreme toata lumea e putin stresata de servici, si anume ca nu au esti tot mai des intrebat unde lucrezi, ca ce lucrezi, aaa si de cand?, si e bine? ca intr-un final sa ajunga acolo unde vroia si sa intrebe ce salariu iei. E putin enervant si neuronii mei se gadila intre ei si se zbenguie ca asa ma doare capul sa raspund la 30 de intrebari cand de fapt se urmareste un singur raspuns. Desi dintotdeauna banii au fost ba prea multi ba prea putini acum brusc, de cand e criza s-a rasculat populatia Romaniei ca vrea la munca domle si cam greu  ce-i drept, dar de aici pana la intrebarile pe care mi le pun, mie, eu, angajat, salariat si nebugetar, este distanta extrem de mica.
Revenind la intrebarea "muncesti la negru sau..." si dupa "sau-l" asta e o pauza lunga vreau sa precizez ca nu, nu muncesc la negru, si fara cea mai mica gluma, sefii mei nu sunt negri nici pe departe si in plus sunt romani suta la suta nici tigani si  nici unguri sa ne intelegem, in plus de asta biroul meu e asezat  chiar la geam si ziua este destul de  luminat, ba mai mult peretii sunt albi si avem si o tabla pe care scriem ca la scoala, doar ca aici scriem cu markerul si din pacate nu mai avem creta cu care ne bateam cand eram copii. Seara cand se intuneca avem un buton si cand apasam pe el se lumineaza brusc si iarasi nu e nimic negru, si avem si femeie de servici care vine si ne face curat saptamanal, deci nu lucram in canal. In concluzie zic eu ca s-a inteles destul de bine ca ... nu lucrez la negru.

Numai bine.