Ilie Moromete

Dupa o saptamana foarte activa in care scoala si-a facut simtita prezenta mai mult ca niciodata in programul meu si o saptamana in care am avut parte de  lucruri deosebite ajunsesem sa inchei saptamana totusi cu zambetul pe buze si parca intr-o liniste prea ciudata. 

Asa ca a inceput weekend-ul care dupa prognoza meteo se arata unul destul de linistit tinand cont de faptul ca in mare parte ploaia ne va tari inapoi in pat si va contribui la odihna dupa care tanjeam, dar ulterior aveam sa descopar contrariul.

Dupa o noapte agitata si un somn nelinistit ma trezesc sambata de dimineata, ma duc repede ma spal, si ies grabit pe usa cu sireturile desfacute si camasa incheiata doar la cativa nasturi, cu cureaua intr-o mana si tigara in partea cealalta. Da ma grabeam, nu eram in intarziere, nu trebuia sa ajung nicaieri la o anumita ora, doar ca nu mai aveam rabdare, aproape stricasem un lucru, care nu era al meu si de care trebuia sa am grija mai mult decat orice. Si am avut, dar am avut si putin ghinion, plec repede, incet incet imi aranjez cum trebuie hainele pe mine si reusesc sa mai aprind inca o tigara. Ajung la centrul de reparatii rosu in obraji si agitat, lucrurile par sa se rezolve cand in momentul imediat dupa ce am respirat usurat imi zice ca nu se poate face nimic. Cu o falca in cer si una in pamant plec la alt centru de reparatii, ajung in fata unei cladiri mari si vechi, cu multe spatii inchiriate la parter si cu o privire sceptica intru in respectivul magazin imi spun of'ul. Doamna de acolo rezolva problema destul de repede si ma lasa sa plec linistit la treaba mea. Timpul trecea lent si era rabdator cu toti si cu toate, ajung la spalatorie si ma asez linistit la umbra pe un scaun si beau prima gura de cafea si cu un ziar in mana asteptam cu calm sa mai tai ceva din agenda.

Ma uit la ceas inca era devreme si aveam o zi lunga la dispozitie sa imi rezolv problemele care s-au strans pe parcurs. Destul de lent a mai trecut o zi in care soarele a plecat in vacanta pentru cateva momente si a lasat in loc ploaia care a avut grija sa murdareasca totul la loc. Desi programul a fost prelungit mult peste asteptarile mele la ora 22:30 in pus ustensilele deoparte si am incheiat o alta zi din viata mea in care totul a decurs conform dorintelor mele, totul s-a putut face fara graba si fara stres.
Duminica ma trezesc dis de dimineata si plec usurel pana la tara sa rezolv mici treburi, o vreme placuta, o noua zi incepuse si ma asteptam as fie ca cea de dinainte. Ajung devreme acolo parintii mei ca de obicei au intarziau si parchez sub umbra unui nuc si ma dau jos sa fumez o tigara, timp in care un batranel se apropie sfios si cu o voce groasa si imbatranita imi cere o tigara. Scot pachetul, dau un vant pachetului sa iasa o tigara si cu mana tremuranda ia tigara din pachet, multumeste politicos si se aseaza pe iarba la umbra nucului cu catelul langa el. Incepe sa fumeze si imi zice ca ii prinde bine mereu o tigara buna. Stau putin si ma gandesc si zic da! El e Ilie Moromete asa cum mi l-am imaginat eu atunci cand am citit cartile, un om simplu de la tara care parea ca stie si ca ascunde multe.
Dupa care a inceput maratonul, am alergat in toate partile posibile si simteam ca nu voi reusi sa duc totul la bun sfarsit, zi in care am avut o singura ora de relaxare sau poate nici o ora totul era conditionat, cu o ultima suflare am reusit sa inchei in timp util dar tot am intarziat plecarea spre Bucuresti. M-am uitat la ceas si era ora 19, speram sa nu fie bun si speram sa nu fi trecut inca o zi pe care sa nu o simt care sa nu imi lase loc de nimic altceva ... timpul nu mai avea rabdare.


Numai bine.