Somn problem

 După o iarnă împuțit de lungă, în sfârșit soarele rânjește grav la noi și ne sugerează la că vară o sugem, dar având în vedere prin ce am trecut la început de 2012, chiar nu mai e o problemă, am ajuns să iubim soarele așa demult că unii l-ar și fute numai să nu ne mai părăsească.
 
 Concomitent cu căldura a început lumea să iasă din casă, să se plimbe sub clar de soare pe malul străzilor (adică pe trotuar frate), și nici buna dispoziție nu a întârziat să apară pentru că ce dracu, criză criză da măcar ne bate soarele în cap.
 
 Am remarcat că de când am trecut brusc la vremea și temperaturile la care visam prin ianuarie când eram mici și proști, am probleme cu somnul.
 
   
 Totul a început în prima seară călduroasă din martie, vântul bătea cald și ușor printre pletele pierdute în timp și spațiu, stelele zâmbeau la noi parcă mai aproape ca niciodată și noi ...noi eram morți. Forțați de împrejurări și în spirit de sărbătoare a primăverii am greșit numărul paharelor ajungand astfel la un  deznodământ evident.
 
 Am ajuns într-un final acasă, m-am așezat în pat cu tv deschis și am reușit să adorm imediat, un somn lung și odihnitor. Problema a apărut a doua zi cand m-am trezit, pentru că eram în alt pat și în altă cameră decât în care mă băgasem initial, în condițiile în care locuiesc cu un motan negru cu mustăți albe și oricât de grăsan și musculos ar fi, tâmpitul nu ar fi reușit să mă târască în cealaltă cameră. Ușor panicat și cu o cafea îndulcită cu multă lămâie verde (lime pt cei care sunt cul), am încercat să-mi aduc aminte ce mama dracului s-a întâmplat. După un timp îndelungat de 30-40 de secunde m-am lăsat pagubaș și am tras repede o linie sub care am scris: somnambul.
 
 După câteva intervenții asemănătoare "somnambulistilor" s-a schimbat situația, acum, după cum știm toți vorba aia, somn din pulă, și deși știu că e neplcut și vulgar să zic asta, precizez că e mult mai neplăcut să o pățești. Treaba stă în felul următor, ajung acasă leșinat de somn, mă învârt puțin, mananc, mă bag în pat și gata, s-a dus dracu somnul și ajung să mă frec de colo colo și să mă învârt că un titirez obsedat până aproape de 5 dimineața când reușesc să adorm. Mă trezesc într-o poziție greu de suportat, cu gura căscată, mă duc rapid să pun de cafea și intrun final mă uit la ceas și văd că e 7:30 în za morning. Moment in care încep să zboare înjurăturile prin casă precum vrăbiuțele dintr-un copac în altul. De dat cu picioarele în scaune și uși de nervi, m-am lăsat de când am nimerit colțul peretelui și am mers în papuci 2 săptămâni.
 
 Problema e că treaba asta ține  de ceva zile, dar la dracu, trece.




Numai bine.

Ce-i sus? adica What's up?

 Nu prea sunt 'io' ăla care studiază atent piața ca să fie la curent cu ce e la modă sau ce e în trend doah și nici ăla care să fie foarte atent la transfuziile de intelect care se petrec fie pe stradă fie online, adică pă facebook fată, dar am observat câteva lucruri interesante din simplul fapt că socializez, lucru care încă e legal.

 1. Bucuria mea că melodia aia a pinguinului, cu dansul specific asociat care până nu demult a acaparat acea masă a societății care ar trebui izolată undeva în pădurile tropicale, a dispărut de tot, și a putut fiecare să-și vadă de treabă liniștit fără a mai fi maltratat în condiții obscen de comune,  a fost de scurtă durată pentru că a apărut ceva nou, și anume Michel Telo.
 Băiatul ăsta a reușit să adune la fel de mulți proști într-un singur loc pentru că:
 - e un băiat frumușel (după care leșină toate muierile);
 - deși sună puțin ciudat, melodia nu e o manea, fapt care a atras foarte multă lume pentru că frate, noi nu ne place manelele;
 - are asociat un stil de dans imbecil care te împinge practic spre suicid și e atât de simplu și fără noimă că și o maimuță l-ar putea practica cu succes;
 - și încă ceva, dacă îl ascultă toți, ce io-s mai prost?
 
 2. S-au încheiat protestele de la Universitate, așa în sfârșit poți să te uiți la tv și să vezi și altceva în afară de ăia care protestează din spatele camerelor și spun tot felul de păreri pe care poți să vomiți liniștit, nu se supără nimeni. Mă săturasem sincer să văd cum pe facebook se strângeau câte 100 000 de oameni pentru prostest, toți dădeau like și ziceau că vor fi acolo, dar pe stradă nu erau decât câțiva moși senili, câțiva care știau de ce protestează și pentru ce, și diverși labagii care au considerat că protestul e un loc bun unde să-și arate pancartele că să vedem noi, vezi doamne că ei sunt amuzanți sau inteligenți, lucru eronat. Aia care protestau doar pe facebook aveau și ei punctele lor de vedere: frate afară e frig, e întuneric și periculos, mai bine dăm click și așa pică guvernul. O adunătură de toată jena, încă o data românii ca popor au mai demonstrat ceva.
 
 3. Există o anumită clasă de oameni, gen, care deși au o formă omenească luată după Adam și Eva, nu au nimic în cap, totul ducând la o gestică și o mimică ieșită din comun, lucru care îi deosebește puțin ca specie care momentan nu are nume dar se pot numi temporar: stupizi. Ei sunt aia care cred că dacă au facebook, e dreptul lor să câștige un gadget de fițe doar pentru că au dat like, pentru că așa scrie acolo.
 
 4. Pentru că o anumită clasă de românași care au acces la net frate, că nu mai zice nimeni internet, care în afară de porn, libertatea, can-can și facebook nu știu altceva, s-au gândit unii să le arate și lor poze și caricaturi de pe 9gag ca să radă și muschiu lor când intră pă feizbuc, și mai penibil de atât e că le-au tradus și în română că engleza e grele.
 
 Atât momentan, desi sunt sigur că mai sunt completări de făcut.
 
 Numai bine. 

Timpul

 Am observat în ultima vreme că parcă timpul trece prea repede sau poate mai repede decât eram eu obișnuit, și în încercarea de a-mi explica fenomenul tâmpit care se petrece am pândit ceasul de la mână 2 ore, și surpriză secundarul se mișca la fel, și m-am gândit eu, adică what the fuck, poate zbârnâie când nu sunt atent, așa că pentru câteva clipe am întors capul, și când m-am uitat înapoi, ce crezi deja trecuseră două ore și  3 minute, deci e clar, cum nu ești atent se duc orele, la dracu. 

  

 Lăsând la o parte încercările mele defectuoase de a-mi explica cum funcționează timpul, mi-am propus ca în 2012 să fiu mai punctual, și când zic punctual mă refer la întârzieri de maxim 15 minute, să zicem un sfert academic. Așa că voi duce o luptă cruntă de eu vs mine în încercarea de a combate această calitate datorită căreia cu siguranță mă înjură destulă lume, dar probabil o fac în gând din pură educație sau poate bun simț. Partea proastă e că dacă eu sunt nevoit să aștept pe cineva care întârzie e al dracului de absurd să fac gălăgie sau să comentez, nici măcar nu trebuie să îmi zbârlesc sprîncenele, toate pulile și urletele trebuie să le înghesui undeva în capul meu și să rânjesc aiurea, c-așa-i în tenis.  

  

 Chiar dacă nimeni nu ar putea crede, există totuși și o parte bună, aceea că dintre toți cei care au aceeași vârstă că și mine, eu o să mor ultimul.  

 De ce? 

 Pentru că eu întârzii mereu.

Numai bine.

  

La multi ani!

  Bă, iată că s-a mai dus un an din viețile noastre și, deși în 2012 murim toți ca proștii, după cum au spus unii cercetători de toată jena, și după cum au ascultat o mulțime de inculți de tot căcatul, tot auzim "la mulți ani" în sus și "la mulți ani" în jos, ba mai rău unii mai adaugă și o vorba de pe vremea lui Mihai Viteazul și anume "să moară mama" și am tot auzit vorba asta de am zis că fac otită. În concluzie, nu am înțeles de ce se zice "la mulți ani" și nu se zice "la multe săptămâni" sau "fie ca acest ultim an să-ți aducă un căcat" că doar de el poți să te bucuri până în momentul critic.



Depășind momentul penibil de discuție privind un sfârșit al lumii extrem de prost inventat și în aceeași măsură provocând o stare de vomă de durată, am tot citit prin presă si am văzut că am trecut în noul an cu sinucideri, crime, legi de căcat propuse, votate și aplicate, și surpriză rămânem crizati și în 2012, conducerea țării a anunțat cu zâmbetul pe buze că nu ieșim din criză, deci muie. Am pășit într-un 2012 al idioților (valabil și pentru muieri nu doar pentru masculi) care încă nu știu când sepune un singur 'i' și când se pune 'ii',  al celor care consideră că a fi reprezentant AVON e un job, al labagiilor care poartă ochelari de soare sau nerd style și fular în club, pentru că bro' așa e cul, și al manelelor pe care Rihana și J.Lo. le-au scos și au lăsat diverși cântăreți români sau rromani de prestigiu să le prezinte în tot felul de bodegi sau la nunți sau mai știu eu pe unde.

 Anul ăsta de revelion am petrecut ca un om normal care consumă doză recomandată de alcool la o masă de jumătate de sticlă de tărie (whisky sau vodkă) reușind totuși să stau drept pe orizontală și să strig tare "unde mă duceți?". Glumeam, evident nu s-a întâmplat așa, și dacă s-ar fi întâmplat covoarele erau oricum moi așa că de ce să plec?
 
 După tot balamucul și toată agitația revelionului, am decis să merg pe partie ca oricare român, ca să încerc și eu marea cu degetul, așa că iau mașina pensiunii cu încă 2 prieteni și ne îndreptăm voios către Predeal. Drumul a fost excelent și  liber ca deșertul, doar primii 50 de metri până am ieșit pe DN, moment în care am pășit în junglă.
 
 Am pătruns într-o aglomerație de nedescris, erau mașini cât cuprindeam cu ochii pe ambele sensuri,stăteam toți ca muștele pe o grămadă de rahat.
 
  După ce am parcurs cei 15 km în 2 ore, am ajuns la destinație cam așa: 

 M-a liniștit colegul, din două palme nu mai nimeream pedalele așa că ne-am dat jos din mașină și am mers pe jos până aproape de pârtie, ajungând astfel într-o nouă lume unde eram spectator la un big bang contemporan. Toți oamenii veneau dintr-un singur loc, fiecare pe un traseu aleator și se loveau între ei și parcă abia aveam loc să respir și încet încet m-am făcut mic mic mic de tot, am închis ochii și m-am agățat de șiretul colegului mai îndrăzneț care parcă juca bowling cu ei. După ce am băut două pahare de whisky la barul de lângă, am devenit curajos brusc și am înaintat cu atenție spre centrul de închirieri. Cum urcam eu cu pași mărunți, trec doi turiști îmbrăcați în roșu cu una pe targă care avea scăpări de sânge prin toate orificiile vizibile, întorc înapoi capul, mă bat cu pumnii în piept ca superman și continui să merg, moment în care mai văd 2 tărgi trecând pe lângă mine cu doi masculi îmbrăcați ca de sărbătoare în alb, adică ghips, dau ochelarii de pe ochi și mă uit lung după ei, când ce să vezi toți turiștii ăia îmbrăcați în roșu se inchesuiau în SMURD-urile care făceau gălăgie la baza pârtiei.
 
 În consecință am decis să mă întorc voios pentru că într-o lume lipsita de educatie nu ai  cum să nu ajungi să te dai și cu targa pe partie, lucru care nu mă impresiona deloc deși era free of charge.

Numai bine.