marți, 15 februarie 2011

Indemanare, calm, precizie - inutil



 În încercarea disperată de a-mi dezmorţi degetele pentru a continua ceea ce am început cândva şi  am abandonat fără un motiv cu baze solide,  am reuşit să mi le prind la uşă în timp ce aduceam 4 cafele în birou, şi anume la etajul 2 în condiţii de 'fără lift'. Deşi am reuşit să fac această minunată schemă iată că nu m-am lăsat şi am reuşit să încep din nou să gâdil butoanele tastaturii acoperite  de praf  cu buricele degetelor mele care mai de care mai strâmb sau zgâriat. 
 Şi dacă tot am început să vorbesc despre îndemânarea şi capacităţile mele de a face o oarecare echilibristică care tind anevoios către zero sau minus infinit o să vă zic şi întâmplările cele mai frecvente şi paradoxurile care apar odată cu aceste acţiuni pe care nu ar trebui să le dezvolt, după cum urmează:  
  
 1.  De obicei eu cobor cel mai des să aduc cafele din cauza că eu beau cel mai mult.  
      a) când aduc o singură cafea (a mea adică) fac ce fac şi jumătate vărs fie pe scări fie înainte să iau prima gură. 
     b) când aduc mai multe cafele fac ce fac şi nu le vărs, dar ba fut câte un cap la uşă sau îmi dau câte una în glezna când încerc eu să închid uşa, aşa jmechereste cu piciorul exact cum făcea Ronaldo cu beşica pe teren. 
  
 2. La mine 2% din mesele pe care le iau într-un an, le iau în bucătărie fix la masă, o parte sunt în pat la tv, iar o parte în fotoliu la calculator, frecvent mi se întâmplă să: 
      a) nu ajung cu tava întreagă până la calculator/tv  
      b) ajung cu tava întreagă la calculator dar fiind atent la altceva să o pun pe lângă birou sau să o vărs pe scaunul meu de piele iritată de carrefour sau metro  nu mai ţin minte exact. 
     c) ajung în pat cu ea, descopăr că îmi mai trebuie sare şi mă ridic grăbit să îmi aduc şi atunci iar se varsă tot şi se mânjeşte tot. 
     d) în cel mai fericit caz, ajung, mănânc, şi adorm cu tava în braţe. 
  
 3. Dacă cineva îmi aruncă ceva de la distanţă şi eu trebuie să prind, de preferat e să nu fie scump, casant, sau fragil, în 85% din cazuri nu-mi iese, nu ştiu cum dracu dar le ratez, în schimb dacă mi se aruncă chei sau obiecte contondente le prind şi reuşesc cu brio să mi fut câte una singur peste degete sau palme. 
  
 Aşa că am luat măsuri şi mi-am băgat şi eu pula ca toată lumea şi am renunţat la tavă, le aduc pe rând şi le aşez pe o bucată de pal şi mănânc acolo, mi-am confecţionat un suport cu care pot să aduc şi 10 cafele, şi de multe ori prefer să fiu politicos şi las pe altcineva sau eventual femei să intre primii/primele şi să deschidă uşi sau mai ştiu eu ce compartimente, să-şi mai belească şi alţii obiecte care aparţin corpului uman. 
  
 Numai bine.      
          
  
  

3 comentarii:

  1. Colegul lui Chifla & Dusmanul lui Tuclea15 februarie 2011 la 15:02

    Ma daca tot iti tremura mana asa sa treci si pe la mine cand ai timp :)))

    RăspundețiȘtergere
  2. ::))))))) intotdeauna ai fost un gentlemen !

    RăspundețiȘtergere