M-am decis sa fac un anunt extrem de important referitor la un subiect care a macinat ziarele, televiziunile si regizorii de filme: Sfarsitul lumii nu e in 2012, garantat!
 
 Sunt convins că sunteți în stare de șoc, dar pe onoarea mea, nu vine și punct. Hai să vă zic acum de ce sunt eu așa de sigur că nu vine: 

 - noi ca popor, per total o ducem rău, sfârșitul lumii ar veni ca o ușurare pentru noi nicidecum un dezastru, așa că nu ar mai fi surpriză, de ce pula mea ne-ar fute cineva de sus când noi suntem futuți și rasfututi de ăștia de jos?
 
 - dacă s-ar sfârși lumea acum, va dați seama că Oana Zavoranu ar muri singură ca proasta, că până acum nu s-a mai găsit vreun idiot să o suporte pe boarfa care ne oripilează seară de seară în emisiunile de rahat cu mare rating?
 
 - după lupte "seculare" care au durat un an doi, Ponta s-a impus și el pe ici pe colo vezi doamne, și are propriul guvern care arată ca o echipă de fotbal din divizia D care este. Un asemenea succes amână în mod clar sfârșitul lumii.
 
 - având în vedere cât de lent gândește, și cât de mult a rămas în urmă, mi se pare echitabil să o așteptăm și pe Daniela Crudu să ne prindă din urmă, pentru că pula mea, ori e 'the end' pentru toți ori ce mama dracului.
 
 - schimbarea guvernului a adus de la sine și schimbarea ministrului învățământului, care e conștient că elevii au picat la bac datorită faptului că erau stresați de camerele de supraveghere, așa că le va scoate. Cum mama dracului să nu fii stresat când încerci să copiezi și 5 camere de supraveghere sunt călăre pe capul tău? Concluzia e că BAC-ul 2012 va fi un succes malefic, lucru care amâna fără doar și poate sfârșitul lumii.
 
 Sunt convins că mai sunt și alte motive pentru care viața pe Pământ va fi suficient de lungă, și totuși, în cazul în care vine,  eu duc toți banii de acasă la pariuri, indiferent de cotă, da Iliescu scăpa sigur.
 
 Numai bine.

Somn problem

 După o iarnă împuțit de lungă, în sfârșit soarele rânjește grav la noi și ne sugerează la că vară o sugem, dar având în vedere prin ce am trecut la început de 2012, chiar nu mai e o problemă, am ajuns să iubim soarele așa demult că unii l-ar și fute numai să nu ne mai părăsească.
 
 Concomitent cu căldura a început lumea să iasă din casă, să se plimbe sub clar de soare pe malul străzilor (adică pe trotuar frate), și nici buna dispoziție nu a întârziat să apară pentru că ce dracu, criză criză da măcar ne bate soarele în cap.
 
 Am remarcat că de când am trecut brusc la vremea și temperaturile la care visam prin ianuarie când eram mici și proști, am probleme cu somnul.
 
   
 Totul a început în prima seară călduroasă din martie, vântul bătea cald și ușor printre pletele pierdute în timp și spațiu, stelele zâmbeau la noi parcă mai aproape ca niciodată și noi ...noi eram morți. Forțați de împrejurări și în spirit de sărbătoare a primăverii am greșit numărul paharelor ajungand astfel la un  deznodământ evident.
 
 Am ajuns într-un final acasă, m-am așezat în pat cu tv deschis și am reușit să adorm imediat, un somn lung și odihnitor. Problema a apărut a doua zi cand m-am trezit, pentru că eram în alt pat și în altă cameră decât în care mă băgasem initial, în condițiile în care locuiesc cu un motan negru cu mustăți albe și oricât de grăsan și musculos ar fi, tâmpitul nu ar fi reușit să mă târască în cealaltă cameră. Ușor panicat și cu o cafea îndulcită cu multă lămâie verde (lime pt cei care sunt cul), am încercat să-mi aduc aminte ce mama dracului s-a întâmplat. După un timp îndelungat de 30-40 de secunde m-am lăsat pagubaș și am tras repede o linie sub care am scris: somnambul.
 
 După câteva intervenții asemănătoare "somnambulistilor" s-a schimbat situația, acum, după cum știm toți vorba aia, somn din pulă, și deși știu că e neplcut și vulgar să zic asta, precizez că e mult mai neplăcut să o pățești. Treaba stă în felul următor, ajung acasă leșinat de somn, mă învârt puțin, mananc, mă bag în pat și gata, s-a dus dracu somnul și ajung să mă frec de colo colo și să mă învârt că un titirez obsedat până aproape de 5 dimineața când reușesc să adorm. Mă trezesc într-o poziție greu de suportat, cu gura căscată, mă duc rapid să pun de cafea și intrun final mă uit la ceas și văd că e 7:30 în za morning. Moment in care încep să zboare înjurăturile prin casă precum vrăbiuțele dintr-un copac în altul. De dat cu picioarele în scaune și uși de nervi, m-am lăsat de când am nimerit colțul peretelui și am mers în papuci 2 săptămâni.
 
 Problema e că treaba asta ține  de ceva zile, dar la dracu, trece.




Numai bine.

Ce-i sus? adica What's up?

 Nu prea sunt 'io' ăla care studiază atent piața ca să fie la curent cu ce e la modă sau ce e în trend doah și nici ăla care să fie foarte atent la transfuziile de intelect care se petrec fie pe stradă fie online, adică pă facebook fată, dar am observat câteva lucruri interesante din simplul fapt că socializez, lucru care încă e legal.

 1. Bucuria mea că melodia aia a pinguinului, cu dansul specific asociat care până nu demult a acaparat acea masă a societății care ar trebui izolată undeva în pădurile tropicale, a dispărut de tot, și a putut fiecare să-și vadă de treabă liniștit fără a mai fi maltratat în condiții obscen de comune,  a fost de scurtă durată pentru că a apărut ceva nou, și anume Michel Telo.
 Băiatul ăsta a reușit să adune la fel de mulți proști într-un singur loc pentru că:
 - e un băiat frumușel (după care leșină toate muierile);
 - deși sună puțin ciudat, melodia nu e o manea, fapt care a atras foarte multă lume pentru că frate, noi nu ne place manelele;
 - are asociat un stil de dans imbecil care te împinge practic spre suicid și e atât de simplu și fără noimă că și o maimuță l-ar putea practica cu succes;
 - și încă ceva, dacă îl ascultă toți, ce io-s mai prost?
 
 2. S-au încheiat protestele de la Universitate, așa în sfârșit poți să te uiți la tv și să vezi și altceva în afară de ăia care protestează din spatele camerelor și spun tot felul de păreri pe care poți să vomiți liniștit, nu se supără nimeni. Mă săturasem sincer să văd cum pe facebook se strângeau câte 100 000 de oameni pentru prostest, toți dădeau like și ziceau că vor fi acolo, dar pe stradă nu erau decât câțiva moși senili, câțiva care știau de ce protestează și pentru ce, și diverși labagii care au considerat că protestul e un loc bun unde să-și arate pancartele că să vedem noi, vezi doamne că ei sunt amuzanți sau inteligenți, lucru eronat. Aia care protestau doar pe facebook aveau și ei punctele lor de vedere: frate afară e frig, e întuneric și periculos, mai bine dăm click și așa pică guvernul. O adunătură de toată jena, încă o data românii ca popor au mai demonstrat ceva.
 
 3. Există o anumită clasă de oameni, gen, care deși au o formă omenească luată după Adam și Eva, nu au nimic în cap, totul ducând la o gestică și o mimică ieșită din comun, lucru care îi deosebește puțin ca specie care momentan nu are nume dar se pot numi temporar: stupizi. Ei sunt aia care cred că dacă au facebook, e dreptul lor să câștige un gadget de fițe doar pentru că au dat like, pentru că așa scrie acolo.
 
 4. Pentru că o anumită clasă de românași care au acces la net frate, că nu mai zice nimeni internet, care în afară de porn, libertatea, can-can și facebook nu știu altceva, s-au gândit unii să le arate și lor poze și caricaturi de pe 9gag ca să radă și muschiu lor când intră pă feizbuc, și mai penibil de atât e că le-au tradus și în română că engleza e grele.
 
 Atât momentan, desi sunt sigur că mai sunt completări de făcut.
 
 Numai bine. 

Timpul

 Am observat în ultima vreme că parcă timpul trece prea repede sau poate mai repede decât eram eu obișnuit, și în încercarea de a-mi explica fenomenul tâmpit care se petrece am pândit ceasul de la mână 2 ore, și surpriză secundarul se mișca la fel, și m-am gândit eu, adică what the fuck, poate zbârnâie când nu sunt atent, așa că pentru câteva clipe am întors capul, și când m-am uitat înapoi, ce crezi deja trecuseră două ore și  3 minute, deci e clar, cum nu ești atent se duc orele, la dracu. 

  

 Lăsând la o parte încercările mele defectuoase de a-mi explica cum funcționează timpul, mi-am propus ca în 2012 să fiu mai punctual, și când zic punctual mă refer la întârzieri de maxim 15 minute, să zicem un sfert academic. Așa că voi duce o luptă cruntă de eu vs mine în încercarea de a combate această calitate datorită căreia cu siguranță mă înjură destulă lume, dar probabil o fac în gând din pură educație sau poate bun simț. Partea proastă e că dacă eu sunt nevoit să aștept pe cineva care întârzie e al dracului de absurd să fac gălăgie sau să comentez, nici măcar nu trebuie să îmi zbârlesc sprîncenele, toate pulile și urletele trebuie să le înghesui undeva în capul meu și să rânjesc aiurea, c-așa-i în tenis.  

  

 Chiar dacă nimeni nu ar putea crede, există totuși și o parte bună, aceea că dintre toți cei care au aceeași vârstă că și mine, eu o să mor ultimul.  

 De ce? 

 Pentru că eu întârzii mereu.

Numai bine.