Imi e dor

De cand cu vremea asta tampita si capricioasa am inceput dracului sa o iau razna, stau singur si ma uit pe peretii pe care tot eu i-am facut albi, ca asa e mai cul, si acum chiar ca zici ca sunt la ospiciu,  si  cu o lene profunda in jigler stau a popandau si-mi aduc aminte cu drag de vremurile dulci.

Imi e dor de copilarie, si nu de faptul ca eram mic si fara creier si o frecam toata ziua, pur si simplu imi e dor de o viata simpla, fara griji, fara program si fara temeri, de vremurile cand orice sentiment care iti bantuia prin  sufletel era sincer si de multe ori iti era usor sa versi o lacrima.

Imi aduc aminte de vremurile cand eram mic mic mic ca abia ma zareai prin casa, dar totusi incepusem sa inteleg lumea care se invartea in jurul meu, tot ii auzeam pe ai mei ca m-a adus barza, si daca ma taram peste tot mai ceva ca un melc eram murdar tot timpul, jur ca mult timp am crezut ca sunt tigan si ca proasta aia de barza nu m-a adus unde trebuie. Boceam in unanimitate  si cu o gura pana la urechi ca-i disperasem pe ai mei , m-au dus la toti doctorii posibili si toti spuneau ca sunt sanatos tun. Intr-o seara mama a avut norocul sa ma spele si dupa aia sa ma treaca prin fata oglinzii, acela a fost momentul soc in care mi-am dat seama ca nu sunt tigan, ca sunt exact acolo unde trebuie, moment in care am tacut  si am devenit copilul model.

Imi e dor de lucrurile marunte care starneau bucurii in vremea cand sufeletele noastre nu erau pangarite de toate mizeriile publicate la tv, de momentele in care alergam pana nu mai puteam sa respiram pe cine stie ce dealuri, cand ne rostogoleam ca fraierii pe vreo pajiste si dupa care vomitam pana ne sareau ochii din cap, imi e dor juramintele facute celui mai bun prieten si de pactul pe care il faceam mereu, de plimbarile cu bicicleta prin toate locurile permise si nepermise, imi e dor de momentul in care mi-am dat seama ca sunt pentru prima data cel mai departe de casa.

Imi e dor de noptile petrecute in fata blocului cu prieteni si prietene, si de discutiile care parca nu se sfarseau niciodata si intotdeauna era ceva nou, imi e dor chiar si de vremurile cand ma busea mama pentru ca minteam ca mi-am facut temele sau faceam tot felul de porcarii la scoala, orice bucurie sau suparare din vremurile care au trecut au lasat o amprenta undeva acolo si ma fac sa-mi aduc aminte cu drag de tot ce a fost.

Vorbesc de lucruri demult apuse, am crescut toti si sticla aia de cola clasica, s-a transformat usor usor in bere, tigari si alte tarii pe care le consumam necontenit in baruri, pub-uri sau la terase si urasc momentele in care prietenii mei au probleme, griji si sunt nemultumiti de viata pe care am primit-o cadou si care era asa de simpla si frumoasa candva.

Imi e dor de prietenii care au plecat din viata mea cu sau fara voia lor fara sa stiu ca atunci o sa-i vad ultima data, fara sa apuc macar un zambet inainte de ultima intalnire.

Toate raman acolo unde le e locul, numai bine.

No, cum ma sparii eu

Zilele trecute  am avut parte de un eveniment neplăcut, cineva a reușit să mă sperie cumplit, jur că îmi tremurau și mâinile și picioarele, așa ceva se întâmplă rar, cred ca ai mai multe șanse să câștigi la loto.
 
 Eu, fiind genul care nu se sperie așa oricum și din orice, pentru că mereu parcă sunt pe gânduri sau aparent nu-mi mai pasă, profitând din plin de dreptul de lumea mea privată în care pot să fiu singur și stăpân pe gândurile și deciziile mele.
 
 Lăsând la o parte aceste aspecte, trec direct la întâmplarea prorpiu-zisă.
 
 Mă duc frumos într-un local oarecare, mă fac confortabil și cu un gând exacerbat de relaxare mă așez și beau 2-3-4-5 pahare. După ceva timp, ca orice om, simt nevoia să mă duc la baie. Mă ridic ușor, și mă duc grăbit spre destinatie. Ajung acolo ca să fac și eu treabă mică, pipi, susu, tzupi, sau mă rog să-i spună fiecare cum vrea, si incep să mă desfac la curea moment în care mă uit în stânga și acolo văd frate o use albă de cabină, iar în cabină aia întuneric beznă. Până să realizez ce mama dracului e acolo încep să se audă niște zgomote infernale, asurzitoare chiar și parcă nu se mai terminau.
 
 Cu mâna tremurândă renunț la ce aveam de făcut, caut să-mi strâng cureaua din nou și cu pași grăbiți mă îndrept spre ieșire, ușa de la ieșire se blocase, eu trăgeam ca disperatul de ea ăia după partea cealaltă împingeau de mama focului și nimic, m-am panicat cumplit și am început să zbier la aia de pe partea cealaltă "deschideți coaie că se cacă ăsta pe mine aici dă-o dracului de treabă".
 
 Într-un final se deschide ușa, mă rezem de un perete să îmi trag sufletul și mă întorc asea doar cu capul ca într-un western din anii '60 și-l întreb p-ăla stând în tocul ușii " ce dracu faci băi coaie acolo te sinucizi?" la care el, cu o voce incredibil de ciudată îmi răspunde încordat "fac picioare".
 
 Am închis ușa și m-am dus acasă, am deschis TV-ul pe desene animate date tare, am aprins lumina și m-am culcat.
 
 
 
 Așa ceva nu doresc nimănui, numai bine.
 
 

Silence, I kill you!

Știi momentele alea când ești obosit și vrei să stai în liniște sau pula mea pur și simplu nu vrei să fii deranjat, te duci acasă chefless încui ușa de două ori, te descalți în scârbă și-ți arunci tenișii departe  ca la fotbal american și strigi 'go deep în morții mătii' și te duci sa stai în pat pe întuneric ca să te reculegi sau să te aduni. Știu că sună aiurea, ca și cum dai impresia că ți-au venit mâinile și capul acasă și au zis 'hai coaie să stăm în pat puțin până vin și restul că la așa picioare cu teniși nr. 43 se mișcă al dracului de greu'.




Stai acolo ca boul în întuneric (adicătelea eu) așteptând vreo minune ca poate vine vreo zână care sparge cu capul ușa încuiată de două ori și zice 'hai coaie date-n coa' să te sug'. Pula mea, nu se întâmplă nimic e doar o liniște apăsătoare, și deși nu arde nimic și nici nu se cutremură planeta începe să sune telefonul, tu ca să-ți respecți planul inițial dai pe silent telefonul și închizi din nou ochii, te lași pe spate oftând adânc comemorând astfel o zi grea care s-a dus dracului.

După scurt timp sună interfonul, te ridici cu draci și zici 'hai ba dao-n pula mea puțină liniște măcar', te duci sa-l dai și p-ăla pe silențios și fugi înapoi în pat să nu cumva să se răcească urmele lăsate anterior. După alte câteva minute, deșteptul care ți-a futut liniștea cu interfonul sau cu telefonul sau chiar cu amândouă începe să bată la ușă, de ai impresia că e Thor și-ți bate cu ciocanul lui magic în pula mea că simți că-ți pică varul după pereți, până și mascații parcă sunt mai cizelați, și bate al dracu până se plictisește de zici că-l mănâncă un balaur și trebuie neapărat să intre.

Pleacă până la urmă, mai stai puțin în pat și-ți bagi pula în el de feng shui, te duci mangaind toți pereții pe întuneric precum un liliac în amiaza mare, aprinzi calculatorul în speranța că poate găsești ceva interesant online. Se aprinde calculatorul și cum e dracu al dracu se deschide automat și messengerul și bum! eroare fatală te văd toți online, cu mana tremurândă și agitată apeși pe toate butoanele că să-l închizi și în maxim 1 minut primești mesaj pe telefon 'bine că nu răspunzi da pe messenger stai', și-ți vine pe moment să îi răspunzi 'da date-n morții mătii că puteam să dorm, sau poate aveam o problemă' da nu poți să-i răspunzi pentru că nici nu dormeai nici nu aveai o problemă asa ca o lași cum a picat ca să poți să negi mai târziu.

Uite așa mi-am dat seama că e ca la pușcărie, dacă ăla mare și negru vrea să te futa, nu așteaptă să scapi săpunul, te aleargă între 4 pereți până te poziționează la coltul preferat.

Numai bine.

Melteanul in Romania

A mai trecut un an, am ajuns în 2013 bine, sănătos, mai frumos ca niciodată, mă uit în fiecare zi în oglindă și în afară de faptul că pe zi ce trece mă orbește tot mai tare chelia, jur că întineresc. Toată lumea observă și toți se miră dar nu am de gând să-mi dezvălui secretul, p-asta îl voi lua cu mine în cenușă atunci când mă voi împrăștia în aer că o bășină de porc și voi pluti pe aripile vântului alături de R.I.P (că așa e la modă) Sergiu Nicolaescu pe care chiar îl regret, pot spune că îmi pare rău de un așa model pierdut într-un spațiu unde sigur vom ajunge toți când se va sfârși lumea. 

Sursele au comunicat că s-a amânat sfârșitul lumii până la vară, era ca pula să se sfârșească lumea iarna când toți eram pe val, si la dracu eram asa de pregatit, dar nu a fost sa fie.

  

Știi cum se spune, cum petreci la trecerea dintre ani așa o ții tot anul care urmează, e uite că așa am pățit eu, și până acum se întâmplă întocmai, am trecut în 2013 pe drumuri și începând cu  1 ianuarie am hoinărit în de-a lungul țării.

  

Toate plimbările astea în interes de serviciu m-au ajutat să descopăr o rasă aproximativ umană pe care toată lumea a ignorat-o, toti îi vedeau dar nu știau  unde să-i încadreze și cum să îi numească. 

Eu, care oricum nu mă pot confunda cu majoritatea, am decis să fac niște cercetări și să încerc să absorb toată informația de pe 'strade', să studiez originile acestor ființe. 

  

 Denumirea la care am ajuns și pe care am asociat-o în mod oficial a fost meltean (melteni, meltence). 

 Cuvântul nu înseamnă nici pe departe țăran obosit, idiot, retardat, creier de găină așa cum are și Iulia Albu, dar sunt caracteristici reale ale acestor specimene.

  

Cuvantul meltean vine din englezescul meltdown care înseamnă topire, dacă mai adaugi și un snow acolo îți descrie exact activitatea pe care MELTEANUL o desfășoară și o manifestă cu drag iarna. 

  

Melteanul nu este nicidecum o specie pe cale de dispariție, el se află într-o continuă expansiune așa că vom fi nevoiți să vedem în fiecare iarnă niște retarzi care continuă să arunce înapoi pe stradă zăpada îndepărtată de utilajele de deszăpezire, cu scopul de a o topi mai rapid. Indiferent unde te duci o să vezi un idiot sau o idioată care cu lopățica frumușel aruncă zăpada pe stradă că poate s-o topi, eu i-aș ruga mai bine să sufle în ea sau să o clocească pentru că așa ar fi mult mai rapid și n-ar mai fi nevoiți să asculte cum le fut eu muma-n cur din mașină, în timp ce le zoiesc ochelarii de flegme, și va rog să-mi scuzați expresia vulgară, dar să-i fut! 

  

 Numai bine.